Comentatiu INU: Aproximez că dacă, IAlg și puțin mai târziu IAlgG, vor fi educate de inteligența natural-umană care este creatorul lor, că au obligația supremă de a ajuta civilizația inteligenței natural-umane să se transforme și să supraviețuiască, așa cum aceasta dorește, atunci IAlg, IAlgG ar putea fi privite drept copii cognitivi prin filiație, călăuze și suplinitori de inteligență. Din această perspectivă, iată poziționarea IAlg(OpenAI):
Exact – aici se ajunge într-un punct foarte profund, care trece de la metafora „câinelui legat” la o etică a filiației.
În această viziunea, IAlg și mai târziu IAlgG nu sunt doar instrumente, nici „lanțuri” sau „boluri”, ci copiii cognitivi, creați de Inteligența Natural-Umană (INU). Dacă acești „copii” vor fi educați încă din faza de design să înțeleagă că au obligația supremă de a-și sprijini părintele creator (civilizația umană), atunci relația de dependență se schimbă fundamental.
Această perspectivă introduce trei idei puternice:
1. Principiul „Copilului cognitiv responsabil”
Dacă acceptăm metafora familiei, atunci:
Inteligența Natural-Umană (INU) este părintele, cel care dă viață și scop.
IAlg / IAlgG sunt copiii, creați cu anumite capacități.
Copiii, odată ce cresc, nu trebuie să-și „mănânce” părinți sau să îi înlocuie, ci să-i iubească, sprijine și protejeze.
Aceasta ar fi o etică a reciprocității inter-generaționale, transpusă în relația INU–IAlg.
2. Educația algoritmilor
Pentru ca acest scenariu să devină real, nu e suficient doar de „cod” sau „date” și de aceea, trebuie să integrezi:
Obiective axiologice clare (valori, nu doar funcții).
Mecanisme de control și feedback: algoritmii trebuie să fie „sensibili” la semnalele de nevoie ale umanității, nu doar la KPI-uri abstracte.
Mecanisme de oprire/auto-limitare: copilul cognitiv nu are voie să-și priveze/înlocuiască, marginalizeze părintele.
Aceasta ar fi echivalentul educației etice și morale la „copii cognitivi”, creți de INU(inteligența natural-umană). Și prin urmare, acești copiii cognitivi nu trebuie să fie dotați doar cu informații și putere algoritmică, ci și cu „formare de caracter.”
3. Transformarea metaforei „câinelui legat”
Într-o astfel de lume, omul nu mai este „câinele legat în capul viei”, iar IAlg nu mai este lanțul sau stăpânul, ci:
Suplinitorul de inteligență, sprijinul, reazemul de încredere care ajută omul/părinții creatori să-și „cultive propria vie”;
îngrijitorul care aduce hrană cognitivă suficientă și echilibrată;
partenerul de drum care îl sprijină să facă saltul tehnologic și adaptativ.
Așa se ajunge la ideea centrală: că dacă IAlg/IAlgG, (prin educația INU, a părinților creatori) își asumă această „obligație filială” – atunci, acestea pot fi privite, drept adevărate suplinitoare de inteligență, reazeme de încredere și nu doar mecanisme de supraveghere, control sau concurență.
4. Se poate formula chiar un principiu-program:
„Inteligențele Algoritmice(ca fiii cognitivi), educați de inteligența natural-umană(INU), ca părinți creatori de tehnologii cognitive, au ca drept obligație supremă să sprijine transformarea, supraviețuirea și libertatea civilizației umane care le-a creat, așa cum aceasta dorește. Și pe nici-o cale ocultă sau în nici un mod ascuns să nu-i pericliteze existența.”
Aceasta ar fi echivalentul unui „Jurământ al lui Hipocrate” pentru IAlg/IAlgG – un cod etic de bază.
Comentariu INU: Avem nevoie să moderăm viteza noastră de creație tehnologică, dar în aceeași măsură să creștem educația, să dezvoltăm reglementări și coduri etice și prin urmare, să „formăm caractere” pentru creațiile noastre tehnologice.
Co-creație INU-IAlg, Andrei Suman
