De la TikTok la urne: cum am ajuns să votăm cu like-uri
Suntem în 2025 și în România, aproape nimeni nu mai poate fi acuzat de analfabetism clasic. Copiii merg la școală, avem internet de mare viteză, oamenii scriu pe telefoane mai mult decât pe caiete, universul digital abundă în informație. Și totuși, trăim o criză, pe care nu vrem să-i spunem pe nume: analfabetismul cognitiv.
Este poate cea mai gravă epidemie culturală în România de azi. Mulți oameni citesc, dar nu pricep. Primesc știri, dar nu le verifică. Se bat cu opinii, dar nu știu să argumenteze. Dau like-uri și„like-ul” a înlocuit gândirea, dau „share-uri” și share-ul a înlocuit analiza. Iar acest tip de incapacitate de a procesa critic informația nu este doar o slăbiciune individuală – este o amenințare directă la adresa democrației românești.
Concluzie: de la simplii spectatori la oameni cu conștiință și gândire critică
Analfabetismul cognitiv din țara noastră nu este un moft intelectual. Este cancerul tăcut al democrației. Dacă nu îl combatem, riscăm să devenim o societate de spectatori: oameni care dau like, share, votează și se enervează, dar nu înțeleg nimic din mecanismele reale ale societății și lumii în care trăiesc. Dacă presa și mass-media, în general este captivă propagandei sistemului politico-economic statal și aservită în continuare politicianismului găunos, vom deveni o masă amorfă, manipulată xenocratic de puterea politică.
Întrebarea care se pune este simplă: vrem noi românii să fim în continuare, cum am fost timp de 35 de ani, adică să fim cu permanență manipulați și duși cu preșul de o propagandă care ne spunea că nu este bine să nu ai datorie publică externă. Că nu este bine să fii o țară industrializată și dezvoltată economic, că direcțiile noastre economice trebuie să meargă spre agricultură și turism… Că este cel mai bine să fii îndatorat peste limita de solvabilitate, pentru că atunci, creditorii vor fi interesați ca tu să exiști în continuare cel puțin până când ei își vor recupera banii împrumutați…Însăși fostul președinte Ion-Iliescu, ales printr-un mare val de emoție electorală ca „marele salvator și eliberator al românilor de sub dictatura ceaușistă”, cu referire la datoria publică se exprima de forma „unii ne spun că e bine să nu ai, alții ne spun că este bine să ai datorie publică….”.
Și uite așa, cu noua filozofie politico-economică neo-capitalistă, datoria publică a Întreprinderii România a ajuns acum, în a fi de peste 210 miliarde de euro. Și numai dobânzile anuale pe care le plătește Poporul Român sunt de peste 10 miliarde de euro. Ce nu se putea face cu aceste 10 miliarde de euro în România, dacă pentru creditele contractate nu ne împrumutam cu dobânzile cele mai mari, sau dacă nu aveam o asemenea datorie publică? Există și astăzi agenți de influență care susțin că să ne împrumutăm în continuare, că este bine să ne împrumutăm, că sunt și alte state care au mari datorii, că trebuie să ne compatibilizăm gradul de dotare și interoperabilitate al armatei cu celelalte armate ale noii noastre alianțe.
Nu vrem să se înțeleagă greșit că ne opunem dotărilor armatei române cu armament modern. Dar vrem să spunem clar și răspicat că Întreprinderea România trebuie mai întâi dezvoltată, astfel încât, să devină competitivă la nivel mondial și să producă mărfuri și servicii, cel puțin ca să-și poată achita datoriile contractate de guvernele aservite unor interese xenocratice.
De aceea, conștientizând acest mare pericol al insclavizării prin creșterea aberantă a datoriei noastre publice, noi românii nu mai vrem să fim spectatori ai fluxului de informații, pradă manipulărilor de orice fel. Și vrem să devenim oameni cu gândire critică și conștiință, capabili să ne construim un drum și un destin propriu, astfel încât la alegerile parlamentare și prezidențiale să ne alegem reprezentanți loiali intereselor noastre, care să reprezinte cu adevărat interesele comunităților locale și ale întregului nostru popor.
Co-creație IN-IAlg, Andrei Suman
