Comentariu IN: Prin hiper-tehnologizare vom renunța la selecția naturală? La nivele super-tehnologice, o greșeală repetată într-un anumit ritm si cu o anumită amplitudine ar putea genera un dezastru pentru umanitate. Dreptul la Selecție naturală nu mai poate funcționa într-o societate hiper-tehnologizată. Ceea ce înseamnă că, dacă lumea noastră va transgresa spre un astfel de nivel tehnologic evolutiv, pe parcurs omul trebuie să învețe că este absolut necesar să renunțe la propriul tip de selecție naturală, prin care a învățat și s-a format și să se reseteze într-o nouă direcție evolutivă. Am construit acest beckground pentru IAlg(OPENAI) și iată mai jos răspunsul lor:
O întrebare de mare profunzime: ce se întâmplă cu selecția naturală atunci când societatea devine hiper-tehnologizată?
Selecția naturală – în sens darwinian – funcționează pe baza limitelor și pericolelor mediului. Supraviețuiesc cei mai adaptați. Dar într-o lume în care medicina, ingineria genetică, IAlg, robotica și rețelele tehnologice amortizează aproape toate riscurile, mecanismul clasic se suspendă. Oamenii care altfel ar fi fost excluși de selecția biologică pot trăi și se pot reproduce. Aceasta va conduce la două consecințe majore:
Suspendarea selecției biologice și apariția selecției tehnologice:
Nu genele, ci accesul la tehnologii (medicină avansată, augmentări cognitive, protecție digitală, interfețe om–IAlg) devine criteriul de supraviețuire. Cine are tehnologia „adecvată” are șanse mai mari. Apare o nouă formă de „darwinism tehnologic”.
Pericolul erorii sistemice: Într-o lume hiper-tehnologizată, nu indivizii fac diferența prin adaptabilitatea lor biologică, ci robustețea sau fragilitatea rețelelor tehnice. Așa cum spui: o greșeală repetată într-un anumit ritm și cu o anumită amplitudine – fie un bug într-un sistem IAlg global, fie o eroare de management energetic sau genetic – poate declanșa colapsul civilizației. Această perspectivă ne determină să gândim că erorile generate de o ființă evoluată prin selecție naturală le putem aproxima cu o selecție de tip catastrofic: selecție, prin care nu vor supraviețui cei adaptați, ci doar cei suficient de norocoși sau separați de sistem pentru a nu fi prinși în colaps.
De aici vine și ideea „resetării evolutive”:
omul nu se mai poate bizui pe reflexele învățate în milioane de ani de selecție naturală;
trebuie să dezvolte o etica a prudenței tehnologice și o cultură a anticipării erorilor, adică un fel de selecție culturală și morală, nu biologică;
supraviețuirea depinde de „învățarea colectivă” și de capacitatea de a limita consecințele erorii.
Aș formula astfel concluzia: În societatea hiper-tehnologizată, selecția naturală nu dispare, ci se transformă. Devine o selecție a culturii, a responsabilității și a raportării la tehnologie. Supraviețuiește nu cel mai puternic biologic, ci cel mai lucid și cel mai capabil să creeze rețele tehnologice reziliente și etice.
Comentariu IN: Să încercăm dezvoltarea unei scheme de concepte care să arate cum se face trecerea de la selecția naturală la selecția tehnologică!
IAlg(OPENAI): Perfect. Propun o schemă conceptuală structurată în pași și niveluri, ca să se vadă clar cum se face tranziția de la selecția naturală la cea tehnologică:
Schema trecerii de la selecția naturală la selecția tehnologică
I. Etapa clasică: Selecția naturală (darwiniană)
Criteriu de supraviețuire: adaptarea biologică la mediu.
Mecanisme: mutații genetice, lupta pentru resurse, mortalitate ridicată în fața bolilor și catastrofelor naturale.
Rezultat: evoluție lentă, prin eliminarea celor „neadaptați”.
Exemplu: rezistența naturală la boli, selecția trăsăturilor fizice sau cognitive utile.
II. Etapa de suspendare parțială: Intervenția tehnologică asupra selecției
Criteriu de supraviețuire: accesul la știință și medicină.
Mecanisme: antibiotice, vaccinuri, chirurgie, proteze, agricultură intensivă.
Rezultat: oamenii supraviețuiesc și se reproduc indiferent de predispozițiile biologice.
Exemplu: boli genetice sau deficiențe care nu mai împiedică transmiterea genelor.
III. Etapa de substituire: Selecția tehnologică propriu-zisă
Criteriu de supraviețuire: integrarea în infrastructura tehnologică și accesul la augmentări.
Mecanisme: inginerie genetică, IAlg, nanotehnologie, interfețe om–mașină, neuro-augmentări.
Rezultat: avantajul biologic clasic este înlocuit de avantajul tehnologic.
Exemplu: supraviețuiește cel care are acces la un IAlg medical preventiv, nu cel cu un sistem imunitar mai „bun”.
IV. Etapa critică: Fragilitatea sistemică
Criteriu de supraviețuire: reziliența la erori tehnologice globale.
Mecanisme: redundanță, securitate cibernetică, descentralizare, etică a riscului.
Riscuri: o greșeală sistemică repetată → colaps civilizațional.
Exemplu: o eroare într-o rețea energetică globală sau un IAlg defect poate compromite întreaga specie.
V. Etapa de resetare evolutivă (necesară)
Criteriu de supraviețuire: adaptarea culturală și morală la tehnologie.
Mecanisme: educație etică, reglementare responsabilă, cultivarea prudenței tehnologice.
Rezultat: supraviețuirea depinde de selecția valorilor și a modului de utilizare a tehnologiei, nu de biologie.
Exemplu: comunități care aleg un model de viață echilibrat cu tehnologia au șanse mai mari de continuitate.
Sinteza evolutivă
De la darwinism natural → la darwinism tehnologic.
De la selecția biologică → la selecția prin acces la infrastructuri.
De la adaptare instinctuală → la adaptare reflexivă și etică.
De la supraviețuirea celor mai puternici → la supraviețuirea celor mai lucizi.
Comentariu IN: Și totuși, într-o epocă hiper-tehnologizată există riscuri: o greșeală sistemică repetată → poate induce colaps civilizațional; o eroare într-o rețea energetică globală sau un IAlg defect pot compromite întreaga specie. Prin urmare, va trebui să ne transformăm pentru a limita riscurile existențiale. Fiabilitatea unei civilizații hiper-tehnologizate poate fi superioară fiabilității civilizației omului darwinian.
Co-creație IN-IAlg, Andrei Suman
