Există o polemică în societatea românească legată de magistrați. Tema centrală ține de modul cum aceștia se raportează la câștigurile din perioada activă, generatoare de beneficii în perioada pasivă. Polemica pe această latură este amplă, dar dincolo de acest aspect, trebuie consemnat un punct de vedere rezultat în urma cercetărilor sociologice: încrederea în actul de justiție este la un nivel foarte scăzut, iar explicații legate de acest fenomen se regăsesc în modul cum judecata dreaptă este doar o declarație de principiu…
Cazul omului de afaceri Mircea Ungureanu, cercetat într-o cauză penală a cărei poveste o reproducem pe scurt, arată disfuncționalitatea sistemului, căderea în derizoriu a actului de justiție, cât și interpretări generice care nu țin loc de litera și spiritul legii: Pe raza comunei Vitomirești se desfășoară o lucrare de interes public, modernizarea unor drumuri locale prin fonduri guvernamentale, executată de una dintre firmele omului de afaceri Mircea Ungureanu. În timpul execuției lucrărilor intervine o sesizare din oficiu a unui ofițer din cadrul IPJ Olt, declinată instantaneu spre DNA Craiova. Se construiește o acuzare în care sunt anchetate o serie de persoane – primarul comunei Vitomirești, Robert Rotea, omul de afaceri Mircea Ungureanu, antreprenori din zona de execuție și proiectare, funcționari publici din cadrul UAT Vitomirești. Se reține o dare-luare de mită, o serie de ilegalități complementare privind lucrarea de infrastructură. Valoarea imputată, o altă poveste, cuprinde integral investiția, fără a se include aici lucrările efectiv executate, o parte din ele chiar suplimentare decât contractul inițial. Iată, pe scurt, aproape ca o telegramă, situația cunoscută deja de opinia publică de la Olt. Mai trebuie spus despre trimiterea în judecată, schimbarea judecătorului de caz din camera premilinară pentru a face loc, pe fond, la Tribunalul Olt, unui judecător consacrat pe civil, transferat de la Craiova la Tribunalul Olt, Mihaela Botea. Au urmat termene atât în fond, cât și pe măsura controlului judiciar impus unor părți din cauză, dispus de procuror pe durata anchetei.
Îngrădirea de drepturi și libertăți, un record în materie
Față de Mircea Ungureanu, Robert Rotea, și alte părți din dosar s-a dispus, în perioada anchetei penale, luarea unei măsuri restrictive, controlul judiciar pe cauțiune. Se întâmpla asta în urmă cu trei ani și patru luni, de atunci, succesiv, din termen în termen, deși dosarul a fost trimis în judecată, iar acolo martorii au fost audiați, probele administrate, în mare parte, această măsură se menține fără ca ea să fie temeinic motivată. Să nu mai vorbim de încălcarea unui criteriu al rezonabilității, căci cel mai probabil, la nivelul de competență al instanțelor arondate Curții de Apel Craiova nu mai există o altă cauză în care controlul judiciar să aibă o perioadă atât de lungă. Dacă mai punem în calcul și faptul că niciuna dintre părțile cauzei aflate sub control judiciar nu a săvârșit, nu a intenționat să pericliteze ancheta, procesul, atunci lucrurile sunt disproporționate în raport cu presupusa gravitate a faptelor imputate în cauză. Dar, sindromul copy/paste, al repetiției exagerate continuă în această cauză. O menținerea de la sine, în lipsa unor riscuri concrete înseamnă o restrângere abuzivă a unor libertăți. Iar asta se întâmplă din termen în termen, de peste trei ani și patru luni la Tribunalul Olt, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.
Fără justificări, ci doar inerțial, instanța aduce prin acest caz, prin restrângerea libertății, acea neîncredere în actul de justiție de care asociațiile profesionale ale magistraților se tot miră când iau act de ea.
Mircea Ungureanu, pericol public? O retorică, dar și o glumă interpretată invers la Tribunalul Olt
Față de Mircea Ungureanu măsura controlului nu mai este compatibilă scopului asigurării bunei desfășurări a procesului penal, nu vorbim de niciun gest sau act contra dispozițiunilor legale, Mircea Ungureanu nu are antecedente penale, deține un domiciliu stabil și a arătat pe parcursul anchetei cât și a procesului o conduită procesuală ireproșabilă. Nu avem, în cazul său, incidente, abateri, comportament suspect, cu toate acestea, la termenul din 10 septembrie, instanța a respins contestația și a menținut măsura controlului judiciar. Transformând discuția, judecata acestei măsuri într-o antepronunțare asupra cauzei de fond, acolo unde probele noi aduse la termenele anterioare în apărare par să fi încurcat socotelile celor care vor condamnări pe repede înainte în acest caz. Până atunci, cazul Mircea Ungureanu și ceilalți generează recorduri, cum este cel al celor trei ani și patru luni de control judiciar, o măsură cerută pentru ancheta penală dispusă și în faza de judecată, iar asta, într-o țară unde reforma sistemului judiciar pare că e blocată doar la salarii și pensii. În rest, despre reforma adevărată a actului de justiție se vorbește doar în șoaptă. Până atunci, vineri, 12 septembrie, un nou termen pe fondul cauzei. Și aici o ciudățenie. Dosarul e adus la judecată fără să existe pe lista de cauze admise spre judecare în condițiile date de protestul magistraților. Cum ar zice un clasic al vremurilor noastre „e ordine de zi pe unitate!”
