La alegerile locale de anul trecut de la Osica de Sus, a fost ca la o nuntă de maneliști, toată lumea a fost lovită fără număr, fără număr, cu emblemele istoriei naționale înscrise pe bancnotele reprezentative ale BNR. Oamenii au primit răsplata și primarul cuvenit. Când nu e cu mici, e cu pastramă, alte ori, e cu tocăniță. Obosit, Cezar Filip e primar al comunei pentru că poporul e suveran, iar când acesta alege, nu te poți opune lui. Fără niciun proiect major la portofoliu, hrănindu-și alegătorii cu promisiuni, alesul comunității stă la umbra șopronului comunal. În acest timp, în comună, fiecare face ce îl taie capul. Nu ți-a ieșit inainte de asfaltare, printr-un proiect Anghel Saligny, de pe vremea predecesorului, panta de scurgere, nicio problemă, spargi cu ce ai la îndemână asfaltul proaspăt așternut și tragi țeava de 110. După, dacă mai astupi, bine, dar oricât de bune intenții ai avea, drumul nu mai iese cum a fost. La recepția finală, când se va fi terminat lucrarea, constructorul trebuie să se descurce el. Cu indolența unui primar care ar trebuie să înțeleagă că într-o organizare de șantier nu ești stăpân să decizi. Dar, la Osica de Sus, când nu sunt mici și nu e pastramă, e tocăniță cu de toate. Condimentată cu nepăsare, evident!
