„Până când vom mai lăsa îndărătnicia să conducă școala?”
„O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?” (Matei 17,17).
„Îndărătnic” (grec. diestramménē – διαστραμμένη, strâmbat, răsucit, obtuz, incapabil să primească lumina)… acest cuvânt al Evangheliei are o forță rară. Spus pe ocolite, dar cu autoritatea lui Dumnezeu, Hristos le-a arătat acelora că sunt… obtuzi. Sau, pe românește, proști!
De la 1990 până astăzi, România a avut aproape 30 de miniștri ai Educației. Fiecare cu „reforma lui”, fiecare cu șantierul lui, fiecare lăsând școala și mai obosită.
Niciunul nu a întrebat cu adevărat pe pedagogii acestei țări — și mulțumim lui Dumnezeu, am avut și avem câțiva buni, CHIAR BUNI.
Niciunul nu a întrebat profesorii — pe cei care zi de zi intră în clase, îi privesc în ochi pe copii, miros sandwich-ul cu salam în pauze și încearcă să dea sens unei școli subfinanțate.
În schimb, legile au fost scrise de funcționari în costume scumpe, la aer condiționat, rupți de realitate, care nu știu cum arată o sală de clasă cu 30 de perechi de ochi bulbucați și obosiți.
În Evanghelia de astăzi, apostolii L-au întrebat pe Hristos: „Dar noi de ce n-am putut să facem aceasta?”
Iar răspunsul a fost limpede: „Pentru că n-ați avut credință.”
Politicienii de azi ar putea întreba la fel: „De ce nu merg reformele noastre?”
Și răspunsul ar fi același: pentru că nu au avut credință și cunoștință.
Credință — adică respect pentru școală, pentru profesori și pentru elevi.
Cunoștință — adică experiența celor care au trăit naveta cu trezit la 4:30 dimineața să prindă microbuzul de 5:45 (ca subsemnatul, timp de 3 ani, pe ruta Sibiu–Mediaș și retur), au trăit frica să nu întârzie sau datoria de a nu lipsi niciodată de la clasă.
1. În educație, prostia nu este la catedră, ci la vârf.
2. Este prostie să faci legi fără să consulți experții reali!
3. Este prostie să reduci școala la cifre și hârtii!
4. Este prostie să înghesui 30 de elevi într-o clasă și să spui că faci „calitate”!
Hristos a avut AUTORITATEA să le spună că sunt îndărătnici fără să-i jignească.
Noi avem DATORIA să spunem lucrurilor pe nume: prostia educațională vine din lipsa de credință și cunoaștere a celor care dau legi peste noapte.
Profesorii nu sunt funcționari. Sunt arhitecți de suflete.
Și numai când îi vom asculta, școala românească va putea renaște.
Până atunci, întrebarea rămâne:
„PÂNĂ CÂND VOM MAI SUFERI ÎNDĂRĂTNICIA CELOR FĂRĂ CREDINȚĂ ÎN ȘCOALĂ?”
Dir. Prof. Dr. Alin Bolboașă Șofaru
