Comentariu IN: Având în vedere că tehnologiile AIG vor reduce, poate în proporție de peste 50%, accesul ființelor umane pe piața muncii, mai înainte de a ne pune această întrebare, ar trebui ca civilizația umană să se pregătească și să obțină garanții internaționale(definitivarea unor acorduri inter-state cu privire la implementarea tehnologiilor AIG). Și de asemenea să creeze acel cadru legislativ și etic cu privire la dezvoltarea și utilizarea acestor noi tehnologii de inteligență artificială.
După crearea de pregătiri, acorduri, garanții, cadru legislativ și etic se poate vorbi de punerea pe piață a prototipurilor de AIG. Și implicit, despre adaptarea ființelor umane în a interacționa cu aceste noi tehnologii în condiții de incertitudine tehnologică.
Nu vrem să fim alarmiști sau catastrofici în poziționările noastre, dar totuși, apreciez că pentru crearea acestui nou ecosistem informatic va fi necesară o epocă de adaptare. În ce ar consta această adaptare? În primul rând și factorul uman ar trebui să fie augmentat, fie genetic, fie tehnologic pentru creșterea propriilor capacități cognitive. Propun ca aceste tehnologii AIG să fie utilizate la început în munca de cercetare științifică pentru simulări cognitive parametrizate, în medicină și sănătate. Consider că dacă am hiper-tehnologiza economia și am exclude factorul uman de pe piața muncii, puterea de cumpărare în piață va fi redusă și atunci creșterea și îmbunătățirea producției și calității produselor își va pierde sensul…Apreciez că la nivel de civilizație umană, 35-40%, cel mult, firmele transnaționale de AI, AIG ar putea crea entități tehnologice cu diverse grade de augmentare cognitivă. O creștere în economia planetară, peste aceste procente ar deveni periculoasă pentru factorul uman. Revenind la întrebarea din titlu despre adaptarea civilizației umane în condiții de incertitudine tehnologică, apreciez că în ceea ce privește:
1. Distribuirea responsabilității
Aceasta nu trebuie să fie doar în siajul experților în AI sau al firmelor tech. Și, de asemenea nu trebuie ca numai aceștia și acestea să decidă cursul viitorului tehnologic al umanității.
Din această perspectivă consider că sunt necesare instituții globale transparente care să includă: filosofi, teologi, antropologi, medici, educatori.
2. Modelul bioeticii extinse
Asemenea comitetelor bioetice din medicină, ar trebui create comitete de evaluare etică a AI, AIG, la toate nivelurile.
3. Educație în gândire critică și epistemologia incertitudinii
În loc să oferim doar „alfabetizare digitală”, trebuie să educăm capacitatea de a gândi critic și de a conviețui lucid cu necunoscutul.
4. Un cadru narativ diferit
Nu Apocalipsă, ci Simbioză lucidă între o civilizație umană responsabilă, care își recunoaște limitele. Și din această perspectivă își extinde capacitatea de cunoaștere, prin parteneriate cu entități cognitive non-umane sub control.
Concluzie: între panică și luciditate
Incertitudinea tehnologică legată de dezvoltarea și utilizarea AIG nu trebuie să devină un motiv de paralizie sau de religie a fricii.
Ea trebuie să fie asumată ca o limită cognitivă firească, tratată cu etică anticipativă, pluralism decizional și o cultură de interacțiune epistemică în echilibru.
Civilizația nu trebuie să-și închipuie că va controla AIG ca un stăpân, ci că va construi forme sustenabile de coexistență, în care omul va rămâne centrul de sens evolutiv și nu doar un insignifiant punct de pornire.
Comentariu IN: Omul, mai înainte de a interacționa cu tehnologiile AIG va fi augmentat cognitiv. Apreciez că prin aceste augmentări va deveni capabil să interacționeze și controleze interacțiunile sale cu noile tehnologii informatice AIG. Așa să ne ajute Dumnezeu!
Co-creație IN-AI
Ștefan Melinte
