Luni, 30 iunie, comunitatea sportivă își pleacă fruntea în semn de omagiu pentru unul dintre cei mai demni și puternici coechipieri pe care i-a cunoscut: David. Un nume care va rămâne înscris nu doar pe tabela de marcaj, ci și în sufletele celor care au avut șansa să-l cunoască.
„Odihnește-te în pace, David!”, așa începe comunicatul transmis de echipa din care făcea parte, un mesaj profund și dureros care reflectă pierderea suferită.
David nu a fost doar un sportiv. A fost un exemplu de tărie sufletească, modestie și devotament. „David nu a vorbit niciodată despre greutățile lui. A venit mereu pe teren cu zâmbetul pe buze, cu aceeași dorință de a învăța, de a se depăși și de a-și încuraja echipa, indiferent de cât de greu îi era.” Aceste cuvinte spun totul despre caracterul unui om care a luptat în tăcere, cu discreție și noblețe.
Disciplinat, discret și mereu prezent cu inima alături de echipă, David a fost genul de jucător care își transforma suferința în motivație. „A fost respectuos cu toți și a lăsat în urmă un exemplu de putere, de bunătate și de curaj.”
Echipamentul lui nu era doar o uniformă, ci un simbol al responsabilității și al respectului față de echipă și față de sine. „Pentru noi, David a fost și va rămâne acel jucător care își purta echipamentul cu mândrie, care își ascundea durerea ca să nu îngreuneze pe nimeni și care a ales să joace frumos până la final.”
În aceste momente de adâncă durere, rămâne recunoștința: pentru exemplul său, pentru inima sa mare, pentru moștenirea pe care o lasă în spatele lui, o lecție de omenie și curaj. „Mulțumim, David, pentru tot ce ai fost și pentru tot ce ai semănat în inimile noastre. Vei fi mereu parte din echipa noastră.”
