Rândurile care urmează pornesc cu un dublu ascendent din partea autorului: liberalii locali zic că sunt cu pesediștii, iar pesediștii nu uită să-mi amintească cât de liberal sunt. Mai mult, acest articol nu este scris la comanda unui partid politic și nici sugerat de vreo entitate conexă fenomenului. Ar mai fi ceva de completat, știu că în politică nu este loc pentru îngeri, chiar dacă unii din sistem se pictează prin biserici, încercând să submineze autoritatea sfinților creștini. Încerc să răspund la întrebarea din titlu, iar provocarea fiind pe măsură, să o luăm cu începutul.
Paul Stănescu a intrat în politica mare atunci când niște băieți de la PDL au greșit numărătoarea voturilor, data când ajungea prin 2008 președinte la Consiliul Județean Olt, firesc, în față i-a apărut scara. Și a urcat, treaptă cu treaptă, nu pas cu pas. Președinte la PSD Olt, senator, secretar general la PSD. Nu mai insistăm pe detalii din tahograf. Ajuns în Kiseleff, reușește să dea greutate funcției, conectează pentru prima dată partidul la teritoriul, sau dă împresia că organizațiile din comune, orașe și municipii au un cuvânt de zis. Pentru prima oară, într-un partid unde deciziile luate de la centru deveneau obligatorii chiar și atunci când erau proaste, puterea se transmite pe orizontală.
Nu a vrut vizibilitate în zona media, decât într-o măsură mică, ar fi putut profita din greu să-și clădească o altă aură decât a omului simplu având în vedere finanțele partidului contractate cu Antena3, Realitatea, B1, Digi, unde prestatorul se obligă să favorizeze contractual beneficiarul. Tipul de politician care a rezistat ca un Rasputin, schimbărilor personajului din funia de pe eșafod, Ponta, Dragnea, Dăncilă, Ciolacu. Nu-i simplu lucru. Administrativ, este cel care a grăbit, suficient, proiectul DEx 12 pentru ca el să fie utilizabil astăzi. Și nu a venit la nicio tăiere de panglici. Unde să mai ai loc de Olguța, Grindeanu și aspiranții de la Transporturi.
Astăzi, când PSD a intrat în varianta face-lift a lui Ciolacu, adică în epoca lui Grindeanu, Paul Stănescu aproape neprieten cu Facebook-ul, a postat un mesaj în care vorbește de unitate, despre viitor, într-un partid unde e mai frumoasă imaginea trecutului decât cea a zilei de mâine. Mesajul, cel puțin ciudat, pare patetic, dar nu e. O să-l găsiți la capătul acestei recenzii, e adresat PSD-iștilor sadea și nu oportuniștilor veniți în ultimii doi ani. E de citit și recitit, căci autorul nu are ca viciu beția cuvintelor. Într-un fel, astăzi, Paul Stănescu a devenit un fel de dușman de clasă al deontologilor care găsesc PSD-ul vinovat și de canicula zilei, nemaifiind Ciolacu, e normal să devină țintă în mișcare. Pentru cei din afară, dar și pentru lupii tineri din interior care vor și ei să ajungă într-o bună zi să zboare cu un Nordis la o semifinală de Liga Campionilor cu Laura timpurilor lor. Miroase a sânge, și deci, lupii tineri ies din pădurea deasă. Se întâmplă asta într-un PSD aparent liniștit, unde e puțin ca la 1789 în Franța, când Burghezia mai întâi era ghilotinată și apoi trimisă în judecată.
Într-un fel, suntem într-un ciclu istoric aproape de final. Divizarea puterii în PSD e vizibilă, s-a văzut și la votul politic intern pentru ministrul Barbu de la Agricultură. Doar patru voturi în plus…
Pe sistemul sovietic, în spațiul public este vorba acum de promovarea lui Paul Stănescu la Curtea de Conturi, ca atunci când vrem să scăpăm de cineva, dar trebuie să o facem fără să șubrezim imaginea unității echipei.
Într-o vreme când e vorba doar de deficit, dar într-o țară care a crescut mult, politicile publice are României din ultimii ani, validate politic de PSD, poartă și amprenta lui Paul Stănescu, dar, astăzi, nu trebuie să lăsăm adevărul să strice o știre bună de cât de baron este Paul Stănescu.
Un om care a venit bogat în politică, fără bani făcuți din relații contractuale cu statul. Tipul de lider ce a participat la mari victorii, dar acum decontează mult prea pe persoană fizică disoluția sistemului politic actual. E ca în fotbal, la 11 metri, cel care ratează lovitura decisivă e fatalmente vinovat, deși meciul a fost jucat de o echipă. Aș vedea o problemă în ziua când Paul Stănescu nu va mai fi secretar general la PSD, cine îi va lua locul? Eu cred că un sinecurist din zona lupilor ieșiți în crâng.
Dar, istoric, astăzi, Paul Stănescu e o țintă în mișcare.
Alăturat, aveți mesajul care a generat comentariul de mai sus.
„Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie să ne reamintim cine suntem și pentru ce luptăm. Trecem prin vremuri complicate, cu provocări imense în fața noastră. Știm că partidul nostru a fost pus la încercare, știm că dezbinarea ne-a slăbit, dar acum e momentul să ne ridicăm împreună.
Felicit noul Guvern instalat și pe miniștrii PSD care își asumă cu responsabilitate o misiune grea, aceea de a conduce România în aceste vremuri dificile. Avem nevoie de echilibru, viziune și forță. Avem nevoie ca fiecare dintre voi să reușească, pentru că succesul vostru este și succesul nostru, al tuturor.
Partidul nostru nu își permite luxul de a fi dezbinat. Nu putem construi nimic dacă rămânem prinși în conflicte interne și orgolii mărunte. Trebuie să fim uniți, trebuie să fim maturi, trebuie să fim aproape unii de alții, și cel mai important să fim alături de oameni. În PSD, puterea noastră reală nu a fost niciodată funcția, ci solidaritatea.
Nu ne definesc greșelile, ci capacitatea de a merge mai departe împreună, cu fruntea sus. Dacă ne uităm unii la alții ca adversari, pierdem. Dacă ne privim ca o echipă, România câștigă.
Nu este timp de așteptat. Țara are nevoie de noi acum. Uniți putem construi, uniți putem repara, uniți putem oferi speranță.
Viitorul se scrie astăzi. Și noi trebuie să fim prezenți. Împreună.”
