RESTITUIRI. EPISCOPUL SERAFIM „SLĂTINEANU” AL RÂMNICULUI, CTITOR AL SCHITULUI STREHAREȚ

Ieromonahul Serafim făcea parte din neamul Slătinenilor, fiind rudă apropiată cu boierii Deleni. Unii cercetători istorici care s-au ocupat cu istoria mânăstirii întemeiată de paharnicul Drăguşin Deleanu pe moșia sa, afirmă că egumenul ar fi decedat, pe când alţii, afirmă că Matei Basarab l-a promovat episcop la Buzău. Astfel, ieromonahul Serafim ajunge episcop la Buzău, prin intervenţia familiei Deleanu, care era rudă apropiată cu Matei Basarab, prin puternica familie a Craioveştilor, fiind înscăunat în anul 1648.
Deşi ajuns episcop la Buzău, Serafim nu uită de meleagurile natale, dorind să construiască un aşezământ monahal în orașul Slatina, ctitorind schitul Strehareț. Un document din aceiaşi perioadă afirmă că Serafim cumpărase şi un teren pentru ridicarea mânăstirii, procurând şi cărămida necesară zidirii acesteia cu preţul de 12 unghi. Altă însemnare din 1 aprilie 1665 atestă faptul că Radu Leon întăreşte la Slatina, episcopului de Buzău, toate viile sale de la moşul lui Gurca, scutindu-le astfel şi de impozitele domneşti. De asemenea, respectivul domnitor scuteşte stupii de dijmă şi oile de oierit, deoarece „săntu ale metofului Sfinţii lui de la Strehăreţ”. Pentru aceasta, în data de 24 aprilie 1667, vlădica Serafim cumpără de la fiii preotului Hariton, în zona Strehareţ „vii lucrate, ţelină şi pomet şi cu branişte şi cu fântână drept bani gata 90 de unghi”.
Din aceste documente, precum nota şi profesorul Toma G. Bulat, reiese că schitul era construit de şapte ani, ceea ce înseamnă că Serafim îşi începuse mânăstirea în 1665, aceasta fiind isprăvită în 1668.
Finalul construcţiilor la Slatina îl va găsi pe vlădica Serafim în scaunul eparhial de la Episcopia Râmnicului Noului Severin, pe care îl va ocupa începând cu anul 1668.

Pentru prima dată, episcopul Serafim este menţionat drept episcop de Râmnic în momentul alegerii egumenului de la mânăstirea Brâncoveni, Grigorie, drept episcop la Buzău, la data de 4 aprilie 1668, iar peste puţin timp, la 20 mai 1668, este prezent la alegerea lui Teodosie în scaunul de mitropolit al Ungrovlahiei.
În toamna anului 1668, episcopul de Râmnic este pomenit într-un contract de vânzare în favoarea lui Oprea, rudă apropiată cu mitropolitul Teodosie. Spre sfârşitul aceluiaşi an, Serafim Slătineanu este prezent la o şedinţă a Mitropoliei cu privire la un aşezământ nou împotriva clerului grec. În anul următor, 1669, arhiereul slătinean mai participă la două şedinţe ţinute la Mitropolie, în prima hotărându-se dezînchinarea Mânăstirii Câmpulung, iar în cea de-a doua oferindu-i-se postelnicului Constantin Cantacuzino o carte de nevinovăţie. Un alt document important din perioada păstoriei la Râmnic este o danie a lui Antonie din Popești către Mitropolia Transilvaniei, episcopul râmnicean fiind menţionat drept martor.
Mânăstirea Strehareţ, singura ctitorie atestată documentar a episcopului Serafim, a fost închinată Mitropoliei Ungrovlahiei, precum mărturiseşte actul de închinare din anul 1668: „Facerile de bine sunt nemuritoare şi acelea va să ducă întru împărăţia lui Dumnezeu pre aceia ce le facă. Drept aceea şi eu robul lui Dumnezeu Serafim episcopul Rabnicului, cu mila şi ajutorul lui Dumnezeu, am făcut o sfântă Biserică în sud Olt, ce se numeşte Strehareţounde să cinsteşte hramul OuspeniiaBţe, ca să proslăvească numeale lui Dumnezeu întru Dănsa. Şi mie şi părinţilor miei vecinică pomenire pentrucă din osteneala şi dreapta mea agoniseală o am făcut şi o am miluit cu ce mi-au dat şi mie putinţa. Deci am socotit den bună voie cugetului miei de am mers la sfinţiea sa părintele nostru Kir Teodosie mitropolitul ţării, de am închinat această biserică a mea, ca să fie metoh suptă ascultarea sfintei Mitropolii ounde să cinsteşte şi să proslăveşte sfinţii şi întocmai cu Apostolii împăraţi Constantin şi Elena, ca să fie totdeauna căutată cu slujbe, cu preoţi să nu fie lipsită de răgacio(ne) lui Dumnezeu. Şi pentru căci va fi suptă paza sfintei Mitropolii den venitul schitului să să ia pă om la sfânta Mitropolie căte 15 ocă ceară, iar mai mult supărare, să n-aibă nici de cum. Nici să fie volnic Mitropolitul ce va fi după vremi stăpînitorio sfintei Mitropolii, a să tinde şi a lua mai mult de la schit sau a-i face supărare de cât am zis. Că cu celălalt venitu ce s-ar agonisi să se chivernisească preoţii şi posluşnicii schitului. Şi ce va fi prisoseală să dreagă numele Domnului nostru Is. Xs. şi pre alţi sfinţiţi Mitropoliţi care vor fi după vremi, să le fie milă de acest schit al nostru ca să nu lipsească preoţi, nici să-l lase să se pustiiască, nici să rămăe dorirea sufletului nostru neplinită. Iar cine va strica aşezământul acesta să aibă a da seama la înfricoşatul şi nefăţarnicul judeţ al Domnului nostru Is. Xs., cănd va veni să judece lumea. Amin. Mţă Aug 4 zile 7176-1668
† Serafim episcop Raibnischii
† Grigorie episcop Buzev
† Ghermanos, martis, Neon Patron”.

Închinarea Schitului Strehareţ a fost cauzată de mutarea scaunului mitropolitan de la Târgovişte la Bucureşti de către voievodul Radu Leon. În acelaşi an, voievodul muntean construieşte Catedrala Mitropolitană „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, precum şi paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din incinta centrului mitropolitan.
Pictarea şi sfinţirea bisericii a fost posibilă spre sfârşitul anului 1671. La data de 28 decembrie 1672 are loc sfinţirea bisericii ctitorită de Serafim, slujbă săvârşită chiar de ctitor. La aceasta a mai participat mitropolitul Varlaam al Ungrovlahiei şi domnitorul Antonie din Popeşti, precum mărturiseşte pisania: „Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Duhului Sfânt. Începutu-s-au această sfântă mănăstire – Adormirea prea sfintei de Dumnezeu născătoarea şi pururi fecioara Maria-în zilele creştinului IO Antonie Voevod şi s-au ostenit episcopul Serafim de au înălţat din temelie până s-au săvârşit cu toată cheltuiala mitropolitului, a toată Ţara Românească Varlaam ca să le fie de pomenit în veci amin. Leat 7180 de la zidirea lumii. Şi după petrecerea episcopului Serafim rămas-a năstavnic Eromonahul Veniamin”.
Plecând de la pisania prezentată mai sus, mai târziu, unii istorici au afirmat că Varlaam, mitropolitul Ungrovlahiei ar fi ctitorul principal al mânăstirii, acest lucru fiind eronat.

Un alt lucru interesant cu privire la activitatea episcopului Serafim este acela că vlădica de la Râmnic, s-ar fi retras din funcţia de episcop, îmbrăcând astfel schima cea mare cu numele de Silvestru, la ctitoria sa din Slatina, „unde a fost înmormântat şi unde i se păstrează chipul de schimnic cu inscripţia Serafim, episcopul care a episcopit multă vreme la Buzău şi la Râmnic puţintel şi s-a isprăvit aici”.
Revenind la activitatea episcopului Serafim la Buzău, unde a păstorit în jur de 20 de ani, amintim că acesta a participat la zidirea fostei catedrale episcopale a Buzăului, precum menţionează vechea pisanie a catedralei din 1745: „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu umbrirea Duhului Sfânt, eu, robul lui Dumnezeu Iisus Hristos, Io Mathei Basarab Voevod, împreună cu do(a)mna mea, Eleni, cecetat-am pre unde am aflat case dumnezeeeşti, făcute de alţi domni bătrâni, strămoşii doamnei mele şi le-am întărit şi le-am înnoit; fiind şi această sfântă biserică făcută de aceeaş(i) moş(i) ai doamnei mele, văzându-să arsă şi stricată de păgâni, cu milosârdie şi cu nevoinţă ne-am îndemnat de am ridicat atât biserica stricată de tot şi o am ziditu din temelie această sfântă casă unde se cinsteşte hramul Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururi Fecioarei Marii, pentru sufletul domnii mele şi a răposaţilor domnii mele, pentru ca să aflăm locaş vieţii la înălţimea cerului; şi atunci era îndreptători scaunului episcopii chir Serafim episcopu(l), iar îndemnător preste tot lucrul bisericii era jupan Moisi vel Spătar, la leat 7158(1650) mai în 30. Iar când au fostu cursul anilor 7249(1741) ghen(ar) în 2, fiind domnu Io Co(n)stantin Niculae Voevod, alegând pre mine nevrednicul robul lui Dumnezeu, Methodie, a fi episcop aceştii episcopii, fiind stricată de cutre(mur) şi de oşti, m-am silit cu toată osârdia de am zidit turnurile şi bolt(a) altarului, am făcut tâmpla, am tăiat 2 ziduri din lăuntru deschizând ferestre pre sus, o am zugrăvit pe lăuntruşi pă din afară, o am pardosit puindu stâlpi la uşi şi petripă la fereştrişi am făcut care n-au fost. Săvârşitu-s-au lucru(l) biserici(i) întru a tr(eia) domnie a domnului Co(n)standin Niculae Voevod la ani de l(a) zid(i)rea lumii 7253(1745) august în 30”.
Tot, la Buzău, lunga păstorire a vlădicii Serafim pune accent, în primul rând, pe nevoinţa duhovnicească, lăsând pe plan secund nevoile administrative şi gospodăreşti. Acesta fiind o fire retrasă, calmă, înclinat spre viaţa duhovnicească, l-a determinat, cum am arătat mai sus, ca la sfârşitul vieţii să îmbrace marea schimă monahală şi să se retragă la mănăstirea sa din Slatina natală.
Dintre preocupările din punct de vedere administrativ ale episcopului Serafim la Buzău, se cunosc doar cumpărarea de vii în Dealul Verneştilor, iar la capitolul de primiri donaţii, amintim dania de la Pârşcoveni a lui Moise Căpitanul Mihalcea Cândescu (ispravnicul de la zidirea catedralei), iar după uciderea lui de Radu III Mihnea, soţia ispravnicului va dona şi moşia de la Scurteşti. O altă danie este cea a lui Badea Obredi, negustorul grec prieten cu Matei Basarab, care zideşte în oraşul Buzău biserica Greci, lăsând episcopiei, la 25 iunie 1651, moşia Iasul, din hotarul Brăilei, mărturisind că a făcut această donaţie „când s-au târnosit mânăstirea de la Măxineni”.
Episcopul Serafim a fost personalitatea momentului pentru episcopiile Buzăului și Râmnicului, preocupat de cele duhovniceşti, a căutat să rezolve certurile dintre domnitor şi boieri, rămânând în istoria Slatinei drept cel care a lăsat drept moștenire schitul/mânăstirea Strehareț.

Prof. Dan Anastasescu

Bibliografie:
• Anastasescu, Dumitru, „Episcopul Serafim al Buzăului, fost stareţ la Schitul Deleni”, în revista Memoria Oltului şi Romanaţilor, VII (2018), nr. 3;
• Bulat, T. G., „O fundaţie a episcopului Serafim lângă Slatina”, în revista Mitropolia Olteniei, XIV (1962), nr. 5-6;
• Cocora, Pr. G., Episcopia Buzăului o vatră de spiritualitate şi simţire românească, Ed. Episcopia Buzăului, 1986;
• Ene, I., Gothia şi episcopii ei, Ed. Episcopia Buzăului şi Vrancei, 2002;
• Surduleac, Prof. C., Mânăstirea Strehareţ, Ed. Episcopia Slatinei şi Romanaţilor, Slatina, 2017.