Prima mențiune documentară a bisericii datează din anul 1824, atunci când „Catagrafia Eparhiei Argeș” amintește de lăcașul de cult din satul Curtișoara, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, situat pe moșia boierului Racoviceanu. De asemenea, aceiași sursă menționează faptul că biserica este una de lemn, ctitor fiind respectivul boier, prezentând și numele slujitorilor: preoții Marin și Mateiu, dar și diaconul Ghiță.
În anul 1845, „Catagrafia Protopopiatului Mijlocul” din Episcopia Argeșului amintește de aceiași biserică de lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, poziționată pe moșia șetrăresei Zinca Priseceanca. Documentul amintește și de preotul „Niculae duhovnicu(l) sin Teodor Munteanu”, hirotonit la 19 iunie 1829, dar și de cântărețul bisericesc „Co(n)stantin sin popa Dragu”, acest „popa Dragu” putând fi identificat chiar ca predecesor al clericului amintit deja.
În perioada 1883-1884, se construiește o nouă biserică, de zid, de către Zoe Vlădoianu, proprietara moșiei, în locul celei de lemn, primind astfel noul hram, „Sf. M. Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir”, fiind sfințită la 11 noiembrie 1884, de către episcopul Ghenadie Petrescu al Argeșului. Construcția este una din cărămidă, construită în formă de cruce, având o turlă centrală și două mai mici, laterale, din lemn. În timpul primei conflagrații mondiale, a suferit unele avarii din cauza unor bombardamente germane în anul 1917. În perioada 1921-1922 a fost reparată și s-a completat pictura, în tehnica frescă, de către pictorul Ion Udriște din Slatina.
În perioada 1883?-1928, este menționat preotul Ioan Pretorian, absolvent al Seminarului Teologic de Gradul II. Acesta s-a implicat activ în cadrul răscoalei țărănești de la 1907, atunci când a mobilizat locuitorii satului să se alinieze acestei mișcări, care se dezvoltase în întreaga țară, însă, imediat după înăbușire revoltei, acesta și sătenii participanți au fost arestați de organele de securitate, fiind eliberați ulterior.
În anul 1934, Anuarul Episcopiei Argeșului, menționa faptul că parohia era formată din satele: Curtișoara, Dealul Nucilor, Raițu, din Plasa Dumitrești, având 270 de familii, cu 1350 de locuitori, iar în ceea ce privește casa parohială, aceasta era într-o stare bună. De asemenea, aceiași sursă amintește și de parohul bisericii, Pr. Ioan N. Runceanu, născut pe 12 noiembrie 1905, absolvent al Seminarului Teologic de Gradul II din Curtea de Argeș, fiind hirotonit, pe seama respectivei parohii, pe data de 1 aprilie 1928, de către arhiereul Evghenie Humulescu „Piteșteanul”, locțiitor de episcop al Argeșului. Acesta va funcționa la parohie până la pensionarea sa din anul 1968. Cântăreții bisericești erau: Gheorghe Dumitru, născut pe 3 noiembrie 1907, absolvent al Școlii de Cântăreți din Curtea de Argeș, numit la 1 iulie 1928, respectiv Toma Pretorian, născut pe 12 mai 1858, practicant, numit la 1 ianuarie 1930.
În urma cutremurului din 1977, biserica a suferit grave stricăciuni, restaurându-se atât în interior, cât și în exterior, resfințirea având loc pe 28 octombrie 1979, fiind săvârșită de arhiereul Gherasim Cristea „Piteșteanul”, arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului și Argeșului.
În perioada 1968-1989, parohia Curtișoara a fost păstorită de preotul Ilie M. Marin, născut la 29 ianuarie 1916, absolvent al Seminarului Teologic din Curtea de Argeș, hirotonit preot la 26 octombrie 1942 și hirotesit duhovnic la 6 aprilie 1943. Acesta și-a început activitatea la respectiva parohie cu data de 1 octombrie 1968, unde a rămas până în anul 1989. De asemenea, în aceiași perioadă este menționat și cântărețul bisericesc Dumitru M. Gheorghe, absolvent al Școlii de Cântăreți din Curtea de Argeș.
În perioada 1991-1993, s-au realizat reparații capitale asupra bisericii, atât în exterior, cât și în exterior, refecându-se pictura, resfințirea având loc pe 3 octombrie 1993, de către episcopul Gherasim Cristea al Râmnicului. Ultima reparație a avut loc în perioada 2009-2011, pe 11 septembrie 2011 oficiindu-se slujba de resfințire de către episcopul Sebastian Pașcanu al Slatinei și Romanaților, aspecte menționate și în pisania de la intrarea în lăcașul de cult: „Această sfântă biserică cu hramul Sf. M. Mc. Dimitrie s-a zidit din temelie în anul 1884, lucrările fiind terminate în anul 1887 (sic!), episcop fiind P. S. Gherasie (sic!) Petrescu, ctitor Zoe Vlădoianu. S-a restaurat în anul 1911, fiind Pr. Ion Runceanu, iar episcop al Râmnicului și Argeșului P. S. Iosif Gafton (sic!). Între anii 1944-1947, s-a refăcut biserica interior și exterior, s-a făcut subzidire cu refacerea picturii. După seismul din 1977 s-a restaurat capital exterior și interior. Resfințirea s-a făcut la 28 octombrie 1979 de către P. S. Gherasim Piteșteanul, protopop fiind Pr. Ioan Trandafir, Preot Paroh Ilie Marin, pictor restaurator Vasile Ivănescu. Între anii 1991-1993 s-au făcut reparații capitale exterior, refacerea integrală a picturii. Resfințirea s-a făcut în ziua de 3 octombrie 1993 de către P. S. Gherasim Piteșteanul, fiind Protopop Nicolae St. Popa, Preot Paroh Achim Marian, pictor restaurator Ioana Jane. Între 2009-2011 s-a refăcut în totalitate acoperișul bisericii cu grinzi noi, scândură nouă și tablă galvanizată. S-au refăcut în totalitate turla mare și cele două turle mici. S-a refăcut pictura în biserică și pridvorul bisericii interior și exterior, Pr. Paroh fiind Achim Marian, Protopop Nicolăescu Nicolae, cântăreț Drăghiceanu Florian Bogdan, paraclisier Roșu Ion-Luță. Aceste lucrări s-au făcut cu ajutorul fam. Bogdan Vintilă, Leliana, Tudor, Filofteia-Nițescu și credincioșii Parohiei Curtișoara. Resfințirea s-a făcut în data de 11 septembrie 2011 de către P. S. Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților. Pictori: Paul Pătrașcu și Artur Pîrlac – Slatina”.
În fostul sat Dealu Nucilor, astăzi parte componentă a satului Curtișoara, s-a păstrat o monumentală troiță de lemn, pictată, având pe laturile interioare mai multe însemnări, scrise cu slove chirilice. Astfel, analizând monumentul istorico-religios și de artă, acesta pare o cruce (troiță) de pomelnic pe locul unde s-ar fi dorit construirea unei biserici, datând din anul 1792.
Din inscripții se pot observa mai multe nume: „Tudor ereu(l)”, probabil primul preot de mir cunoscut cu numele din comuna Curtișoara; „Stana ereița”, soția sa; „Pătru”; „Dumitru”; „Toader”; „Radu”; „Nădrat” etc.
În vara anului 2024, troița din Dealu Nucilor a fost mutată din locul său inițial, fiind amplasată în fața fostei școli primare, din imediata vecinătate a bisericii parohiale.
Lângă biserica parohială se află și vechiul local al școlii primare din satul Curtișoara, construit în anul 1899 de către Administrația Casei Școalelor, din fondul Zoei Vlădoianu. În acest sens, construcția dispune de două săli de clasă mari (6 x 10 x 4.20 m, respectiv 6 x 9,50 x 4,20 m), cancelarie, hol, cabinetul conducerii, fiind concepută ca o instituție de învățământ modernă, pentru perioada respectivă.
Școala a fost construită, așa cum am spus, lângă biserica construită cu câțiva ani înainte, în nord-estul satului, pe terenul donat de săteni din islazul comunal, provenit din legea împroprietăririi din anul 1864. Planul de construcție a fost realizat, și însăși construcția a fost supravegheată, de către arhitecții Bardely și Franz de Mezio, devizul lucrărilor fiind unul destul de mare pentru perioada respectivă și anume 60.000 lei. De menționat este faptul că piatra din care a fost clădită temelia a fost adusă de la Câmpulung Muscel, zidurile fiind înălțate din cărămidă.
În ceea ce privește învățătorii care au funcționat la școala veche din Curtișoara, între 1880-1900 este amintit înv. Dumitru Nicolescu. Acestuia i-au urmat: înv. Ecaterina Vasilescu în perioada 1900-1901, pe postul al II-lea; înv. Ion. N. Eliescu, pe postul al II-lea; înv. M. V. Popescu, pe postul al II-lea; înv. Maria Gavrilescu, pe postul al II-lea; înv. Elena Milcoveanu, pe postul al II-lea; înv. Florea Popescu, pe postul al II-lea; înv. Savu Zamfirescu, în perioada 1900-1907, pe postul I; înv. Eufrosina Lupescu, în perioada 1907-1908, pe postul I, iar apoi înv. Dumitru Nicolescu, în perioada 1914-1919, pe postul I.
La 1 septembrie 1919, pe postul de învățător I este încadrat Constantin Mitran, absolvent al Școlii Normale din Câmpulung Muscel, cel care este remarcat de inspectorii școlari ca folosind „metode noi în predare”.
În anul 1920 s-a înființat și postul al III-lea de învățător, care a fost ocupat, în perioada 1920-1946, de către înv. Ana Nicolescu. În anul 1930, pe postul II este încadrată înv. Olimpia Runceanu, soția preotului Ioan Runceanu, transferată de la școala primară din Teslui.
În anul 1972 a fost dat în folosință noul local al școlii din satul Curtișoara, atunci când procesul educativ s-a încheiat în vechea școală.
BIBLIOGRAFIE:
• Biblioteca Academiei Române, fond „Ministerul Culturii Naționale”, dos. nr. 682/1942;
• ANASTASESCU, Dan Dumitru, Cei mai importanţi clerici din vechile judeţe Olt şi Romanaţi care au participat la luptele naţionale şi sociale ale românilor (secolele XVI-XX), Ed. Revers, Craiova, 2019;
• Anuarul Eparhiei Argeșului pe anul 1934, Ed. Consiliului Eparhial, Curtea de Argeș, 1934;
• Biblioteca Academiei Române, fond „Ministerul Culturii Naționale”, dos. nr. 682/1942;
• Episcopia Râmnicului și Argeșului. Monografie, Ed. Episcopiei Râmnicului și Argeșului, Râmnicu-Vâlcea, 1976,
• IONAȘCU, Ion, Catagrafia Eparhiei Argeș la 1824, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1942, p. 90.
• IONESCU, Pr. I., „Catagrafia Protopopiatului Mijlocul, județul Olt, la 1845”, în revista Mitropolia Olteniei, IX (1957), nr. 1-2, p. 22.
Prof. Dan ANASTASESCU
