Cristian Cismaru și Efectul Stockholm

Definiție: Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să își simpatizeze răpitorul. Persoanele captive încep prin a se identifica cu răpitorii, ca un mecanism defensiv.
Alegerile de la Slatina au devenit istorie. Și Studiu de caz. Cum un om cu un telefon a reușit să câștige Primăria Slatina.
Despre ce și cum am mai scris…

Însă, în spațiul public, avem apariții din tabăra învinșilor care pun, din nou în discuție, continuarea unui conflict de opinii între câștigător și oameni din tabăra învinșilor.
Îl avem în prim-plan pe Cristian Cismaru, consilier local ales pe listele PSD, fost și actual administrator public în Primăria Slatina, cu aparițiile sale în social-media.
Din nou, temele sunt făcute de câștigător, iar ieșirile sale, cele ale lui Cismaru, eminamente defensive. Mă întreb oare, cei din tabăra învinșilor nu s-au săturat să le facă altul temele, așa cum a fost aproape un an?!
Iar, Cristian Cismaru ar trece examenul maturității în spațiul public dacă ar înțelege să măsoare atent, să se abțină o vreme de la sentințe și replici.
În primul rând, în pierderea alegerilor la funcția de primar are și el partea sa legată și de proiectele propuse prin fișa postului, dar și de slaba comunicare din funcția obținută, inițial prin jocuri politice și, hai să zicem menținută prin competență. Dacă ar fi înțeles altfel exercițiul public, scorul electoral nu ar fi pedepsit primarul în echipa căruia a fost om de bază!

Și, nu e nimic de scris despre demisia sa din ianuarie când a turnat plumb în ghetele echipei și a arătat un mare semn de slăbiciune. Atunci, a uitat să explice motivele, personale declarate, lăsând impresia că nu mai vrea să fie parte din Sistem…
După 16 ani de administrație locală să aștepți să pierzi alegerile și să devii influencer, e cam târziu!
Să continui să negi realitatea care te trimite acasă, cu escală în Consiliul Local, e un semn că percepția asupra realității e făcută fisurat.
Prea multă virulență, ură în postări, nu face bine, nici titularului, nici echipei de la Slatina!
Dacă o fi o strategie, fie ea prea sofisticată și greu de priceput, fie nu e aia care trebuie. Astăzi, primarul ales este beneficiarul unei simpatii generale, specifică perioadei post alegeri, atunci când pentru o vreme poate face aproape orice.
Și, chiar mai grav, să pui la îndoială, subtil, inteligența majorității care a votat altceva decât liderul echipei în care ai fost actor principal, e nerecunoașterea unei stări de fapt!
Altfel, oare noua echipă interimară de la Slatina, deputatul Marius Iancu și secretarul general Cosmin Floreanu, girează aceste ieșiri ale unui om care nu ar fi ajuns în administrația locală de vârf fără Darius Vîlcov?
Corect, necesar ar fi ca pe cel ales de cei mai mulți să-l lași să își intre în funcție, și după aceea să vii și să spui ce face greșit și ce nu face bine!
Până atunci, chiar dacă ai dreptate, tăcerea, sau reținerea în discurs, este cam singura alternativă pe care o are Cristian Cismaru și, chiar și Gigi Vîlceleanu, și el consilier local ales, actualmente membru în echipa unde și el a pierdut!

Ceea ce avem acum în discuție am mai văzut în 2009, când Geoană pierdea în fața lui Băsescu. O negare a realității, dar și o idolatrizare în rândurile perdanților față de cel care-i învingea acolo, la limită.
Pentru un studiu de caz, Cismaru și Vîlceleanu ar putea să revadă conferința de presă a lui Edi Iordănescu după meciul cu Olanda, atunci când selecționerul a spus că își închide telefonul pentru o perioadă de timp.
Și, dacă Cismaru, îndeosebi vrea să devină liderul opoziției, nu e cea mai bună soluție pentru el. Aici, poporul slătinean nu-l va îmbrăca niciodată cu haina alternativei la guvernarea locală care începe în octombrie.