Născut la 15 ianuarie 1902, în comuna Coteana din judeţul Olt, într-o familie de ţărani, a fost singurul băiat şi cel mai mare dintre cei cinci copii ai familiei Gheorghe şi Stoiana Conea. A cunoscut de copil vitregiile vieţii, rămânând orfan în anii primului război mondial, dar, dotat cu o inteligenţă vie şideosebit de silitor, a fost îndrumat de un învăţător să urmeze cursurile Şcolii Normale din Constanţa, pe care va fi nevoit să o întrerupă în timpul ocupării Dobrogei. A fost remarcat pentru capacitatea sa intelectuală şi seriozitatea de care dădea dovadă de directorul şcolii, profesorul de geografie Constantin Brătescu (1882-1945), animatorul acestei şcoli şi autor a numeroase studii privitoare la geografia Dobrogei, care, impresionat de calităţile intelectuale de excepţie ale tânărului Ion Conea, l-a îndemnat, cu sprijinul profesorului Ion Simionescu să se transfere la Liceul Internat “Iacob Negruzzi” din Iaşi, unitate de elită a învăţământului liceal românesc.
Stimulat de profesori valoroşi, dobândeşte o solidă cultură clasică, predarea geografiei îngemănându-se cu studiul istoriei, acest lucru influenţându-l decisiv în orientarea studiilor viitoare. C. Bratescu a continuat să-l îndrume şi să îl sprijine material. Pe tot parcursul şcolarizării, Ion Conea a dovedit o pregătire profesională superioară fiind considerat un elev de excepţie al liceului ieşean, care l-a desemnat şef al promoţiei sale, iar numele său a ramas înscris cu litere de aur pe frotispiciul plăcii de onoare. In 1922, după obţinerea bacalaureatului se înscrie, sfătuit de mentorul său, C. Brătescu, să urmeze cursurile facultăţii de litere, specialitatea geografie, la Universitatea din Bucureşti.
Tânarul student, Ion Conea, atrage atenţia profesorilor săi prin maturitatea gândirii şi seriozitatea pregătirii profesionale şi încă înainte de terminarea studiilor şi susţinerea licenţei este numit de profesorul Simion Mehedinţi, ca asistent universitar al său la catedra de geografie, unde va urca toate treptele ierarhiei universitare şi va funcţiona până în anul 1950.
Profesorul Ion Conea s-a evidenţiat printre elitele geografilor români prin preocupările sale, cultură şi trăsături de caracter. Fire independentă, îşi va direcţiona activitatea de cercetare ştiinţifică pe probleme legate de trecutul istoric al poporului român, carora a căutat să le dea o interpretare obiectivă.
Dovedindu-se un erudite, prin tot ce a întreprins prin preocupările sale multiple, în 1925 a debutat şi în poezie.
Între 1932-1935 este selectat ca profesor de geografie, la clasa special constituită pentru educaţia viitorului rege Mihai.
Sub îndrumarea marelui geograf Simion Mehedinţi, în anul 1934, Ion Conea obţine doctoratul în geografie cu teza “Ţara Loviştei – studiu de geografie istorică”, cu calificativul “summa cum laude”. În lucrare, autorul face o minuţioasă analiză de geografie istorică a regiunii respective, subliniind rolul jucat de această “ţară” în istoria poporului român precum şi caracteristicile specifice, originale, ale populaţiei şi aşezărilor din Depresiunea Loviştei.
Teza, publicată în 1935, reţine atenţia lui Nicolae Iorga, iar Academia Română o distinge cu “Premiul Academiei”.
Profesorul Conea a sprijinit şi programul de cercetări în mediul rural, promovat de şcoala sociologică a lui Dimitrie Gusti. A studiaat locuinţele şi formele de adăpost din Ţara Haţegului, cu exemplificări din satul Clopotiva. Asupra acestui sat el va reveni într-un studiu mai extins, cu ocazia întocmirii monografiei localităţii de către un colectiv complex de specialişti.
Printre experienţele sale de viaţă se adaugă şi perioada ca ataşat cultural pe lângă misiunea dioplomatică română din Berlin, în perioada 1937-1939.
În 1939, Ion Conea prezintă unele observaţii asupra satelor de “ungureni” din Oltenia ajungând la concluzia existenţei unei deplasări vechi a populaţiei ardelene spre sud, sub forma cunoscutei transhumanţe carpatice.
Situaţia României interbelice şi agravarea evenimentelor internaţionale ce prefigurau viitoarea conflagraţie mondială, l-au determinat pe Ion Conea să se implice în probleme de geopolitică. Este considerat şi un ctitor al geopoliticii româneşti, fiind unul dintre fondatorii revistei de rezonanţă în epoca respectivă “Geopolitica şi Geoistoria” (1942-1944).
După 1944, revista nu a mai apărut, iar domeniile care îl preocupau pe Conea au fost supuse oprobiului în conformitate cu măsurile de impunere a unei alte ideologii şi de eliminare a tot ce ţinea de problematica naţională, specifice acelei perioade istorice. La instaurarea regimului comunist a fost îndepărtat abuziv din învăţământul superior, dar avea să-şi continue activitatea în Institutul de Geografie în domeniul toponimiei şi geopoliticii, timp de peste 25 de ani, considerat unul dintre fondatorii acestui institut. A publicat numeroase studii de toponimie şi geografie istorică în reviste de specialitate (“Arhivele Olteniei”, “Buletinul Societăţii de Geografie”, “Sociologia românească” etc.) şi în alte periodice de profil care apăreau în ţară
În lucrările sale a împletit întotdeauna latura ştiinţifică cu cea literară şi cu poezia. A călătorit mult în ţară şi în străinătate şi a realizat jurnale de călătorie valoroase ale căror pagini încântă pe orice cititor. A iubit mult oamenii simpli de la ţară şi viaţa satului, de care a fost legat prin întreaga sa simţire, aceştia amintindu-i de originile sale.
O contribuţie remarcabilă a profesorului doctor docent Ion Conea (titlu obţinut în 1961) este că a demonstrat prin toată opera sa că geografia este unul dintre cei mai preţioşi auxiliari ai istoriei. În anii ’60 s-a preocupat de studiul unui alt ţinut carpatic, cu o istorie intensă, un ţinut asemănător într-un fel cu Ţara Loviştei – ţinutul Vrancei. Din multiple motive, ultima sa lucrare “Vrancea – Geografie istorică, toponimie şi terminologie geografică” a apărut postum, în 1993.
Ion Conea a avut în propria familie sprijinul sufletesc care i-a alimentat creaţia şi opera. Soţia sa, Ana Conea i-a fost atât sprijinul în viaţă, dar şi cititorul exigent al scrierilor sale, având aceeaşi pregătire universitară, în domeniul geografiei.
Profesorul Ion Conea s-a stins din viaţă la 22 iunie 1974, toponimia geografică şi geografia istorică pierzând pe unul dintre cei mai neobosiţi cercetători şi specialişti şi una dintre personalităţile de seamă ale geografiei din România.
Prof. Dr. Ştefania Marineanu
