Este unanim recunoscut faptul că sudul României este în curs de deşertizare accentuată, de câteva decenii, datorită locuitorilor, dar şi de măsurile luate de statul român.
După retrocedarea pădurilor, mai ales în sudul ţării, au apărut forte mulţi proprietari, majoritatea deţinând câteva pogoane de pădure, de slabă calitate.
În toată această zonă, încălzirea pe timp de iarnă se face numai pe bază de material lemnos, deşi ţara este bogată în gaze naturale. Statul nu impulsionează introducerea încălzirii cu gaze, în special în mediul rural. În loc să facă unele facilităţi, cum ar fi scutirea de impozite pentru firmele de instalaţii, şi pentru conducte etc., a preferat să introducă impozite pe păduri, taxe pentru pază şi pentru marcarea pomilor, deşi se ştie că pădurea nu produce mai nimic.
Proprietarul, ca să taie 2-3 pomi, pentru a ieşi din iarnă, trebuie să fii plătit impozitul anual pentru pădure, deşi aceasta nu aduce niciun beneficiu material. Apoi, trebuie să plătească la ocolul silvic taxa de marcare, care nu este mică, şi taxa de pază a proprietăţii, cam 100 lei pe an de hectar. Deşi, s-a dat o lege ca statul să asigure paza, aceasta nu se respectă… şi după aceste cheltuieli, se trezeşte că s-a dus cu maşina să-l ia pe tehnicianul silvic cu marca, aceesta are altă treabă şi nu poate veni…
Cei„descurcăreţi” ştiu sau află – despre legea lui om…Nu Legea lui Ohm, cea cu intensitatea şi tensiunea curentului electric, ci legea lui om, care spune „eşti om cu mine, sunt om cu tine”..
Odată ajuns în pădure, proprietarul trebuie să aplice mai vârtos legea lui om, că altfel se alege cu câteva tufişuri şi crengi…
La sfârşit, realizează că l-ar fi costat mai puţin, dacă ar fi cumpărat lemnele la negru…
Cunosc personal cazuri când propprietarul a luat din pădurea lui 2-3 pomi şi s-a trezit cu pădurarul şi poliţiştii din comună, pădurarul a încărcat pomii, iar poliţiştii i-au întocmit dosar penal şi i-au dat o amendă mare pentru „furt de material lemnos”.
În aceste condiţii, majoritatea proprietarilor îşi fură lemnele din pădure, deoare aceasta nu aduce decât pagubă. Din acelaşi considerent, nimeni nu cumpără aşa ceva. În timpul iernii se fură ca-n codru şi să-i ferească Dumnzeu pe aceşti proprietari să-i surprindă pe hoţi! Şi nici nu au de ce… Aşa că deja au început, ca proprietari de păduri – cu acete în regulă – să devină proprietari ce cioturi!
Deşi, a fi patriot ar trebui să devină o obligaţie pentru fiecare dintre noi, indiferent de culoarea politică, mai ales acum, când nu mai avem la graniţe prieteni sinceri decât Marea Neagră, nu prea am văzut prin parlament români cu asemenea sentimente alese..
În cazul în care s-ar dori stoparea defrişării pădurilor şi, deci, a deşertificării terenurilor agricole, ar trebui aprobate în parlament două iniţitive:
– introdurea unui ajutor de 200-300 Eu/ha pădure pe timp de un an, prin APIA, la fel ca în cazul fermierilor. Din această subvenţie s-ar plăti impozitul pe pădure şi paza, dar şi întreţinerea/plantarea, tăierea de uscături etc. Măsura ar duce la creşterea preţurilor, a pieţii pădurilor şi, deci, creşterea taxelor la bugetul de stat etc.
– iniţiativă parlamentară privind acordarea de facilităţi la introducerea urgentă a gazelor naturale în toate localităţile, în special cele din mediul rural, prin scutiri de impozite pentru firmele de instalaţii şi subvenţii pentru locuitori.
Dacă nu se vor lua de urgenţă aceste măsuri, va veni vremea când un picnic în mijlocul naturii va trebui plătit în euro, ruble, forinţi, dolari etc. şi nu în lei româneşti…
Slatina
Profesor
Victor Constantin
P.S.: Şi, nu ştiu de ce, acum, mult după miezul nopţii, îmi bubuie în urechi versurile poeziei „Brad bătrân”, a marelui patriot român, geniu al istoriei şi diplomaţiei româneşti, mort în slujba patriei – Nicolae Iorga.
Au fost tăind un brad bătrân/Fiindcă făcea prea multă umbră/Şi atuncea din pădurea sumbră/ Se auzi un glas păgân/O, voi ce-n soare cald trăiţi/ Când aţi răpus străbunul nostru/ Să nu vă strice rostul vostru/ De ce aţi fost aşa grăbiţi? / În anii mulţi, cât el a fost/De-a lungul vremurilor grele/ Sub paza crăcilor rebele/ Mulţi şi-au aflat un adăpost/ Bătrânul stând pe culme drept/ A fost la drum o călăuză/ Şi-n vreme aspră şi ursuză/ El cu furtunile – a dat piept.
