« Un primar este dator comunei natale și cetățenilor ce l-au ales… Dacă nu… e trecător prin viață »

Interviu cu NICOLAE STAN, primarul comunei COLONEȘTI, județul Olt

      NICOLAE STAN, primarul de la Colonești, este omul care, atunci când stai cu el de vorbă, te face să pierzi noțiunea timpului. O enciclopedie vie. Oricând poate fi subiect central pentru cel mai reușit film ce ar putea fi făcut vreodată despre România sfârșitului de comunism și începutului de tranziție. Singurul regret, la purtător, este viteza prea mare de trecere a timpului, spune direct și indirect asta, Nicolae Stan, primarul de viață de la Colonești…

I-a cunoscut pe toți. Lideri vremelnici ai timpurilor sale. Vulcanic și sentimental în același timp, gata oricând să se contrazică pentru nimicuri existențiale, cu titularii de pix ai epocii și oricând pregătit să recunoască, în fața unui localnic, că undeva, la șanțul de după colț, e o problemă de proiectare.
Un interviu scurt, chiar dacă ocupă spațiu consistent în Ziarul de Olt. Cu Nicolae Stan poți scrie o carte fără să simți că faci asta. Despre oameni, locuri și faptele lor, astăzi, doar câteva rânduri…

– De ce credeți că și acum, la 30 de ani de la revoluția din 89 mai sunt români care consideră că a fost mai bine atunci decât în zilele noastre?
– Știm cu toții că în acele timpuri ne conducea un singur om, iar fiecare dintre noi avea asigurat câte un loc de muncă, indiferent de școala terminată. Cetățeanul român avea un salariu asigurat și nimeni nu trăia cu grija zilei de mâine. După 1990, multe s-au schimbat, dar nu așa cum ar fi trebuit. Desigur, sunt destui care au dus-o bine, sunt alții care s-au descurcat, dar sunt mai mulți aceia cărora le plângi de milă. Da, vă pot spune, cu sinceritate, că eu m-am descurcat. Am fost și primar, am fost și deputat. Am muncit, am pus suflet și m-am implicat în tot ceea ce am făcut. Și totuși, viața românilor n-a mai fost niciodată așa cum era pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, indiferent de numele celui ce a condus această țară. Spre exemplu, pe vremea lui Băsescu, atunci când s-a propus tăierea salariilor, eu am fost cel care i-a explicat că nu e bine și nu-i corect să facă asta. L-am rugat să vină în Colegiul de Nord al județului Olt, să vadă ce condiții au și ce mănâncă oamenii din acele zone. M-a întrebat de ce să facă asta, și i-am explicat că cetățenii nu au ce pune pe masă, iar domnia-sa m-a întrebat din nou dacă n-au roșii și ceapă? I-am spus că au, până la prânz, dar și seara tot asta? Și a doua zi, a treia zi…? Ulterior m-au îndepărtat, m-am îmbolnăvit, a candidat băiatul meu la primărie, a câștigat, dar patru ani nu a primit un leu din cauza unor neînțelegeri și răutăți pe care n-aș vrea să le discut din nou. Cu toate astea, s-a descurcat, era plăcut de oameni, putea să ia un nou mandat, dar n-a mai vrut, iar astăzi este profesor de sport, având drumul lui în viață. Personal sunt mândru de el și îl susțin în tot ceea ce vrea să facă…

– Domnule primar, dumneavoastră îi știți destul de bine pe toți politicienii care au activat în județul Olt, mai ales după 1990 încoace. Dacă ar fi să dați numele celui mai bun și mai destoinic dintre aceștia, care ar fi acela și de ce?
– Un nume mare, un om inteligent și un primar extraordinar a fost Darius Vâlcov. Ca politician l-aș nominaliza pe Marin Ionică, cel care mi-a plăcut în mod deosebit, un om care și-a respectat întotdeauna statutul de președinte al Consiliului Județean Olt și te-ar fi ajutat oricând, dacă lucrul acesta era la îndemâna sa. Unde se putea îți spunea „da!”, unde nu avea ce face era „nu!”, dar fără promisiuni și amânări la nesfârșit. Altfel, ceilalți… trecători. Nimic mai mult…

– Vă place cum arată PSD-ul de astăzi, la nivel de centru? Credeți că Marcel Ciolacu e cel mai potrivit să fie în fruntea acestei formațiuni politice?
– Sincer, nu! Nu-mi place, dar nici n-aș vrea să mă întind prea mult pe tema asta. Știți foarte bine că eu am fost unul din cei ce nu l-au simpatizat pe Liviu Dragnea, cel care m-a și executat din cauza unora de care prefer să nu mai amintesc. Și totuși, acesta era conducător. Avea vocație și nu i-a fost frică de nimeni. Din cauza asta este închis, iar în ciuda faptului că alții care au dat tunuri de miliarde sunt azi bine-mersi. Revenind la întrebarea dumneavoastră, vă spun că nu e bine ce se întâmplă și nici nu-l văd pe domnul Marcel Ciolacu omul capabil să ducă acest partid pe primul loc, acolo unde a fost întotdeauna. Spre exemplu, eu vă întreb și vă răspund așa: au dat guvernul jos? Da! L-au dat de două ori? Da! Păi atunci, de ce l-au dat, dacă apoi tot ei l-au pus? Vedeți dumneavoastră… s-au discreditat total. Astăzi, coaliția e mare, fapt pentru care eu dacă aș fi acolo aș da guvernul jos și l-aș acuza pe președintele Iohannis de înaltă trădare. Păi el vine și-mi spune mie de viruși? Care viruși domnule? El de ce n-a luat? De ce nu poartă mască dacă tot e așa periculos? Îmi pare rău s-o spun, dar jumătate din populația acestui țări va avea probleme mari din cauza acestor măști. Omul de rând nu are bani, poartă o mască proastă, de 2-3 lei, timp de o săptămână, două, în timp ce președintele și cei de lângă el poartă măști performante, dar, din când în când, de ochii lumii…

– Vă întreb și aștept din partea dumneavoastră un răspuns sincer, așa cum mi l-ați dat de fiecare dată: ar trebui desființate pensiile speciale?
– Da, domnule, dar mulți nu își doresc așa ceva. Sunt jocuri mari și tot felul de interese. Păi eu, Nicolae Stan, după 51 de ani de muncă iau pensie trei mii de lei, iar după patru ani ca deputat în parlament , perioadă în care față de alții m-am implicat și am făcut câte ceva, am cu aproape două sute de lei mai mult decât e pensia primită pentru muncă. Repet, ar trebui desființate, dar interesul e uriaș fiind destui cei care au pensii cu mult mai mari de care nu vor în ruptul capului să se despartă. Bun, parlamentari sunt vreo 465 la număr, cu pensii speciale, dar aveți idee câți milițieni cu astfel de pensii există în țara asta? Atenție, milițieni, nu polițiști! Mai departe ar fi armata, aia care mai e, cu oameni care n-au tras în viața lor un glonț, dar plină de generali și cu destule avantaje…

– Dintre toți președinții de țară, pe care îl considerați a fi cel mai bun și de ce, domnule primar?
– Toți cei care au fost după 1989 încoace nu se ridică nici măcar la jumătatea valorii lui Nicolae Ceaușescu. După el ar fi putut să fie Adrian Năstase, dar neavând ocazia, îl nominalizez pe președintele Traian Băsescu. A fost mai practic și mai determinat, chiar dacă a mai avut și el destule de suportat și n-a avut în spate o echipă care să îl susțină așa cum ar fi meritat.

– Vă place premierul de astăzi, Ludovic Orban?
– Cu domnul Ludovic Orban am fost coleg în Parlamentul României între anii 2009-2012. Eram colegi de scaune, eu trecând ulterior la PSD, iar el fiind la PNL. De multe ori îmi șoptea și îmi spunea așa: „Uite, nea Nicule, numai prostii vorbesc ăștia!” Am avut ocazia să îl cunosc și vă pot spune că îl consider un om cinstit, nu știu cât de corect o fi cu toată lumea, dar asta și pentru că nu-i aparține conducerea. Păi, ce, e Ludovic Orban adevăratul prim-ministru? Nu! E… marele neamț, Klaus Iohannis. Îmi pare rău s-o spun, dar asta este realitatea.

– Ce mai rămâne de făcut în comuna Colonești din 2021 încolo?
– Aveam două proiecte depuse prin Fondul de Dezvoltare și Investiții (FDI) pe care, momentan, l-au întrerupt băieții… Și aici sunt sigur că nu a fost din vina domnului Orban, ci a altora, având în vedere că erau foarte multe proiecte pesediste. În ceea ce mă privește, am avut aprobare pentru proiectul de extindere rețea gaze naturale în două sate ale comunei Colonești, plus executare de branșamente la cetățeni.

– Puteți să detaliați ce înseamnă executare de branșamente?
– E foarte simplu: trece conducta de gaze la un metru de gardul omului, iar ca să-i bage contorul și cutia pe gard, cei de la Distrigaz cer nici mai mult, nici mai puțin de cinci-șase mii de lei. Păi de unde să dea un cetățean o astfel de sumă, dacă el nu are serviciu și n-ar nici ce mânca? Nu e corect așa ceva, fapt pentru care am cerut și am inclus în proiect și această executare de branșamente la cetățenii comunei noastre. Mai departe, de la gard și până în casă, la aragaz, ar mai fi vorba de cinci-șase sute de lei pe care omul i-ar da, dacă ar fi numai așa. Prin urmare, pe această cale țin să-i anunț că am făcut proiectul, s-a ținut licitația, am semnat contractul și am dat ordinul de începere a lucrărilor, ceea ce pe mine, personal, mă bucură foarte mult… Este un proiect extraordinar, cu peste 1.100 de branșamente și 14 kilometri conductă de gaz.

– Aminteați despre două proiecte. Primul, extinderea rețelei de gaze. Al doilea care ar fi, domnule primar?
– Cel de-al doilea proiect este pentru satele Bătăreni-Năvârgeni, acolo unde am avut și cele mai mari inundații în ultimii ani, și am depus pentru modernizare DC 165, cu șanțuri betonate, poduri și podețe la cetățenii din zona respectivă.

– Alte proiecte realizate?
– La Primăria Colonești am reușit să realizăm Centrul Muzeal „Aviator Alexandru Șerbănescu”, un loc poate cel puțin la fel de frumos ca muzeul de la Slatina, am relocat avionul din fața acestui centru și ne doream să facem inaugurarea pe data de 28 mai 2020, ziua eroilor, ce corespunde anul acesta și cu Înălțarea Domnului. Din păcate, nu se poate lucrul acesta, fiind cunoscut faptul că nu se dau voie cu mai mult de 14 oameni.

– Ce sfaturi dă Nicolae Stan unui tânăr care ar candida pentru prima oară la funcția de primar al unei localități, reușind să iasă pentru întâia oară pe funcție?
– Unui tânăr ales în funcția de primar, i-aș recomanda să facă exact așa cum a făcut Nicolae Stan de la vârsta de 21 de ani! Să iubească localitatea și să nu se gândească la interesul personal. Sigur, familia e foarte importantă, dar înainte de orice, un primar este dator comunei natale și cetățenilor ce l-au ales, dacă vrea să facă ceva care să reziste în timp. Dacă nu… e trecător prin viață, ales pentru o perioadă de patru ani de zile și uitat destul de repede.

– Și, totuși, nu are omul Nicolae Stan un regret că de la douăzeci de ani a fost plecat mai mult la CAP și mai apoi la primărie, decât să fi stat acasă, lângă cei dragi?
– Familia e sfântă, dar nu pot spune că am regrete. Poate că așa a fost lăsat să fie de la Dumnezeu. Vedeți dumneavoastră, eu am rămas fără tată de la vârsta de patru luni, iar mai apoi am fost un fel de stâlp al familie având-o pe mama văduvă, cu trei copii de îngrijit și cu părinții tatălui meu, bunica nevăzătoare, bunicul grav bolnav. Așadar, cu trei copii de întreținut și cu doi bătrâni bolnavi, vă dați seama că nu a fost deloc ușor, iar de atunci am fost învățat cu munca. Așadar, comuna natală este comuna unde m-am născut, am crescut, am învățat și m-am format ca om. Aici am muncit din greu, dar cu plăcere. Tot aici am fost mândru de tot ceea ce am făcut. După 52 de ani de muncă nu am conturi în bancă, nu am averi și n-am nici vile. Îl am pe fiul meu Mircea care a jucat fotbal și a fost primar al acestei localități, am fata colonel la Jandarmeria din Pitești, am patru nepoți, câte doi de la fiecare, și mă consider un om împlinit. Nu am nicio mustrare, iar dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot așa aș proceda. Coloneștiul, prin 1990, era una dintre cele mai sărace comune din județul Olt. Ne întindem pe 32 de kilometri și n-am avut nici măcar un metru pătrat de asfalt, nu am avut gaze, nu am avut apă și canalizare, iar astăzi găsim opt poduri, 25 de kilometri de canalizare, avem trei stații de epurare, avem școală de nivel european, avem echipă de fotbal în Liga a III-a și asfalt în toată comuna. Plus, multe, multe altele cu care eu mă mândresc…