P.N.L a reușit să-și instaleze EXECUTIVUL la PALATUL VICTORIA de aproximativ trei luni…
Eu m-am săturat să mă lamentez! Tot vreau să văd partea plină a paharului. Să mă bucur de acțiunile guvernanților în împlinirea programului lor pe care, în mod firesc îl „gândiseră” cu pricepere din timp și cu curaj, în folosul națiunii.
Speram ca „odată pregătit” acest program să fie aplicat din primele 48 de ore, așa cum se clama în campania electorală, căci avem nevoie de reforme adânci, ample și durabile…
Uite, de pildă, „MAREA PROBLEMĂ” a alocațiilor pentru copii, rezolvabilă „în doi timpi și trei mișcări”. Spun asta pentru că MARILE PROMISIUNI au rămas de domeniul trecutului, dacă avem în vedere că:
– sistemul de salarizare a rămas tot STRÂMB, atâta vreme cât salariul minim al CELOR MULȚI este insuficient pentru traiul zilei, iar DEMNITARII și cei care S-AU ÎNVÂRTIT din toate structurile celor 3 PUTERI încasează lunar de la sute de milioane până la aproape un miliard de lei. Apropo de ÎNGHEȚAREA lefurilor mari: „VRĂJEALĂ!” pentru CEI MULȚI…
– sistemul de pensii a rămas la fel de „NEDREPT”, căci principiul contributivității se aplică doar NOUĂ – PROSTIMII, în ciuda a ce afirmă cei MARI, că suntem egali în fața legii. Care lege? NOUA LEGE, poveste de adormit contribuabilii.
– reducerea aparatului birocratic, doar o găselniță de campanie, căci puteau să rămână chiar 28 de ministere și corespondentele pe linie ierarhică, dar cu personal înjumătățit, căci toată „LUMEA” știe că cealaltă jumătate „taie frunză la câini”. Sau așteptăm soluționarea la sfârșitul acestei lumi?
Cu alte cuvinte, în probleme majore de nedreptate socială, în ciuda discursurilor rostite, tot mai des chiar pe micile ecrane, pentru popor, fie de PREȘEDINTE, fie de PREMIER și alți DEMNITARI, vedem că nu s-a făcut mai nimic, când este vorba de lucruri concrete.
Dar, în sfârșit, să revenim la chestiunea ALOCAȚIILOR! Dublarea lor se impune în mod istoricește – obiectiv, din mai multe considerente. Speranța celor în cauză – milioane de copii – care întreabă zilnic de la anunțarea propunerii PSD, dacă se aplică (?), părinți, rude etc, căpătase contur când PREȘEDINTELE „hotărâse” promulgarea, pentru a fi înlocuită de o PUTERNICĂ DEZILUZIE când PREMIERUL a anunțat și a decis, din păcate, împreună cu PREȘEDINTELE, că NU!
Primul motiv, de altfel etern invocat, a fost acela că nu sunt bani. Al doilea că se poate doar printr-o rectificare bugetară de vară. Al treilea, că poate de la 1 IULIE 2020, dacă nu la „CALENDELE GRECEȘTI”, să se treacă la aplicarea ei, sunt tot atâtea tâmpenii.
Analizate, pe scurt, s-ar putea da explicații absolut logice în favoarea aplicării măsurii:
– reducerea cheltuielilor nedrepte făcute prin sistemul de salarizare strâmb și cel de pensii nedrept și multe altele ar asigura, fără doar și poate, miliardele cu care „ne sperie” EXECUTIVUL.
– o majorare – dublare măcar a alocațiilor ar avea efecte demografice pozitive prin creșterea natalității și scăderea migrației.
– în timp, căci trebuie judecat și pe termen lung, ar duce la creșterea populației active din țară și ca urmare creșterea contribuției financiare la susținerea facilităților sociale.
– coroborată cu o educație de calitate și printr-o alocație pe măsură, nu doar 2,7% din P.I.B, ca în prezent, va crește calitatea forței de muncă rămasă în țară în detrimentul celei aduse acum din afară.
În închidere, pentru PREȘEDINTE și PREMIER, spre știință:
– în România, peste 32% din copii trăiesc sub pragul sărăciei;
– 150 de mii de copii se culcă nemâncați;
– țara noastră are cea mai mare rată a sărăciei din Uniunea Europeană;
– 21,5% din copiii români trăiesc în condiții precare, cu cea mai ridicată rată din U.E, unde media este de 5,9%;
Ei, bine, pornind tocmai de la aceste „cumplite realități”, și nu numai, dublarea alocațiilor se impune a se aplica fără întârziere, în caz contrar este posibil ca la alegerile anticipate intenția de vot a celor din ROMÂNIA să vă aducă „SURPRIZE MARI”.
AȘA CĂ, mai gândiți-vă, căci „BUTURUGA MICĂ…”!
