Dănciulescu, de la Sprîncenata, nu ar trebui să aibă dreptate…

Subiectul începutului de an nu e, până la urmă, transferul de putere, de la stânga la dreapta, ce se petrece în aceste zile, la nivel instituțional, în țară și în Olt. E drept, pentru unii este cauză de depresie pierderea demnității publice. Căci, a înțelege că nimeni nu e veșnic pe o funcție, e greu, de la caz la caz.

Mai aproape de pământ, de viața comunității locale, din punct de vedere al autorului, este starea națiunii de la Sprîncenata. O comună aflată la granița dintre Olt și Teleorman, într-o zonă unde și timpul trece mai greu. Aici e un fel de… estul sălbatic. Proiecte publice puse sub semnul întrebării, derulate într-un mod ce amintește de începuturile democrației românești, de ceea ce se întâmpla pe fondul vidului legislativ și a goanei după putere, prin anii 90.

Întâmplarea și rețelele social-media, așezate sub aceleași astre, de mâna unui localnic, Anghel Dănciulescu (fost primar al comunei, consilier local), un om cu inițiativă, arată niște aspecte ce dintr-o anumită perspectivă nu ar trebui să fie adevărate. Căci, prin cele semnalate, Sprîncenata primarului de astăzi, Marin Mihăeșteanu, este un teritoriu pierdut.
Dănciulescu își asumă să vorbească despre cele zece fântâni de zece miliarde lei, de pe islaz, devenite nefuncționale, despre un tractor al primăriei, folosit în alte scopuri decât cele din fișa mijlocului fix, despre modul arbitrar de a înțelege că banul public nu e, totuși, la discreția ordonatorului de credite și la contabilul anexă pe post de punct de sprijin la biroul primarului. Drumuri înfundate cu piatră aprobată pentru întreținere, doar pe hârtie. Mai mult, o comună sufocată de mizerie, cotropită de deșeurile menajere, chiar și acolo unde e loc pentru iarba animalelor și pentru minimul confort vizual al străzilor ce sunt condamnate să rămână ulițe comunale insalubre.

Tot Dănciulescu, și tot pe rețelele de socializare, vorbește despre modul cum, la Sprîncenata, două veceuri la școlile din comună costă cât o casă nouă, făcută de la zero, cu un proiect realizat, parcă prea scump, parcă prea în parte, cât să mai rămână rest suficient și pentru ce or avea alții nevoie…
Cele semnalate la Sprîncenata pot fi privite și cu o doză de subiectivism! Anghel Dănciulescu e un om politic activ. Poate că va și candida pentru un alt mandat de primar, la vară, sau, cine știe, se va poziționa în acest context, într-o echipă. Dar imaginile din comună, cele atașate prin simplul click potrivit dat spre rețelele de socializare de pe telefonul mobil, cel cu ajutorul căruia suntem toți reporteri de teren, nu sunt prelucrate. Ele arată că astăzi, Sprîncenata este un teritoriu neguvernat. În fapt, chiar dacă în drept, pe ștatele de plată de la primăria din deal se semnează, lună de lună, deconturi de sute de milioane de lei. Pentru ce? Aici ar putea fi întrebarea pe care inimosul Anghel Dănciulescu nu a pus-o în dreptul postărilor sale asupra proastei guvernări locale, văzută, în lipsa zăpezii care să acopere totul, cu ochiul liber.

Sprîncenata de astăzi, sub administrația Mihăeșteanu, e prăbușită. A terminat aterizarea ratată. Nu neapărat Dănciulescu este soluția, dar dacă la început de 2020, o comună din Olt arată așa, de vină nu este opoziția politică locală, nici partidul din care primarul face parte, ci doar indolența, nesimțirea și traiul pus pe căpătuială al celor desemnați de comunitate să conducă în interes public.
Altfel, ce bine ar fi ca în fiecare sat să fie câte un Dănciulescu, pregătit să ridice în atenția opiniei publice ceea ce din dosul jaluzelelor supraevaluate din birouri, primari nu vor să le vadă…