O veche vorbă din folclorul românesc plin de înțelepciune, spune că: „Dă-i Doamne unui om putere, ca să vezi cu adevărat cine este!” Probabil că în adolescență, la ora de dirigenție, sau cum s-o fi chemat pe timpul școlii sale partea ce ține de educație civică, cetățeanul Mădălin Ady Teodosescu a lipsit. Vreo viroză, un roșu-n gât, cine mai știe… Sau, când, acasă, cu siguranță, mama sa i-o fi spus: „Să fii om, copilul meu!”, băiatul nu a fost prea atent. Gândea de pe atunci cum va reforma Balșul și va transforma orășelul de pe marginea Oltețului în cea mai înjurată așezare urbană din România. De toți șoferii nevoiți să petreacă timp inutil în traficul urban, atunci când traversează strada Nicolae Bălcescu.
O speță legată de această scurtă prezentare: un om de afaceri din Balș, un antreprenor, un liberal practicant, Mihai Cantea, se adresează autorității locale pentru a obține un certificat de urbanism necesar reconfigurării unui spațiu comercial deținut de acesta în oraș. Cu respect față de lege, omul depune actele pentru recompartimentarea spațiului deținut, în urmă cu mai bine de trei săptămâni. Timpul trece, iar termenul legal expiră. Drumuri la primărie, unde, mai pe direct, mai printre alte amânări, funcționarii explică pe limba mutului că este o problemă cu semnătura de la domnul primar.
Greșeala fatală a lui Cantea e că atunci când este întrebat despre opțiunile sale, date de calitatea de cetățean contribuabil la bugetul local, spune altceva decât vor să audă urechile fine ale primarului… Grav delict, într-o țară unde peste câteva zile se împlinesc 30 de ani de la câștigarea dreptului la opinie, prin sângele vărsat de unii, prea tineri, poate de seamă cu cei deveniți jupânii timpului de astăzi.
Argumentele primite de Mihai Cantea sunt puerile, așa cum chiar acesta spune, după o discuție purtată cu primarul de la Balș. Ceva legat de locuri de parcare, de facilitățile chiriașului în noul concept prin care antreprenorul intenționează să-și valorifice proprietatea deținută legal, una pentru care plătește impozite la Primăria Balș. Poate că banii lui, pe ștatul de plată, când primește indemnizația de primar, merg și la cel ajuns la putere…
Vorbim despre o șicană, despre un abuz de putere, despre un exces, despre incapacitatea unui om de a înțelege că sunt și unii care-și permit să nu fie de acord cu ceilalți. Poate, chiar și despre ceea ce spunea prin ’90, neînțelesul de atunci, respectat astăzi, la unison, Ion Rațiu: «Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!»
Astfel de noțiuni provoacă repulsie primarului de la Balș. Și nu este un… pesedist cum e acum la modă să spui despre tot ce-i rău pe lume, ci un… liberal, adică promotor al antreprenoriatului, al inițiativei libere, al mediului de afaceri. Bancuri în dreptul său, ce-i drept…
Despre atitudinea lui Teodosescu față de Cantea se poate vorbi și într-un alt context. Acolo, la spațiul amenajat de antreprenorul privat, se pot crea locuri de muncă, se poate produce plus-valoare, aspecte atât de necesare, în contextul actual la Balș, unde doar ieri s-a închis o fabrică producătoare de componente auto și au fost disponibilizați peste 200 de oameni. O dovadă, dacă mai este nevoie de asta, că interesul public e hârtie reciclată pentru primarul, încă, al Balșului.
Mai mult, speța lui Mihai Cantea nu este singulară. În situația sa mai sunt și alții, identificați la… Urbanism, drept dușmani ai poporului, reprezentanți ai agenturilor care…
Ciudat! Greu de înțeles! Doar că în decembrie mulți români au printre imaginile de sărbători și silueta unui elicopter de fabricație rusească ridicându-se greu deasupra actualei clădiri a Ministerului de Interne. Chiar, la Balș, pe primărie, o fi heliport?
