Acum vreo câteva zile, l-am văzut pe simpaticul dr. Viorel Dumitrescu, președintele liberalilor de la Slatina, vorbind despre unitatea de cu seară a membrilor biroului politic în jurul candidaturii lui de Mezzo. Nu credea niciun cuvânt din cele spuse…
Doar, d’aia, politica este arta compromisului. Dar când îl faci la o respectabilă vârstă după treizeci de ani de activitate, fără niciun beneficiu, chiar este greu de înțeles. Și situația, și doctorul Dumitrescu.
Revenind la starea de spirit, cea care generează plus-valoare în politică, căutată în zadar la PNL Slatina. Am găsit, întâmplător, printr-un ziar rătăcit în redacție, din mai 2018, elemente din discursul lui Gabriel Dima Buliteanu, atunci când, pe scena de la Tineretului, cu ocazia unui CCJ al PNL Olt (un comitet județean de coordonare, cu participarea lărgită a tuturor aleșilor din teritoriu), a propus un alt concept, bazat pe lucruri greu de înțeles de continuatorii politicii oltene. Atât de actual acest discurs și astăzi, încât te întrebi cine a mai reușit un astfel de lucru? Să fie actual în septembrie 2019, într-o societate complet schimbată în ultimul an.
Atunci și acolo, fără să fie dinainte, nici măcar pus în temă că va lua cuvântul, Buliteanu, fără note scrise la purtător, vorbea de alegeri care se vor câștiga altfel decât prin practicile consacrate.
Colegilor săi liberali de la acea vreme, Gabriel Buliteanu le aprindea lumina, ulterior stinsă prin dispoziție (sic!), spunându-le despre lipsa de credibilitate a clasei politice, despre vinovățiile colective în raport cu starea națiunii de astăzi, despre alții care vor veni de nicăieri și îi vor face pe cei din partidele mari să vorbească singuri.
Celor din sală, deveniți dintr-o dată foarte atenți la acel discurs (aș putea spune, cel mai profund al unui politician local, din ultimii ani) le transmitea ideea mesajului de unitate. De dispută pe proiecte, și nu de zile transformate în nopți prelungite ale Sfântului Bartolomeu. Acolo, Buliteanu zugrăvea anticipativ o realitate politică în care nevoia de reformă, chiar dacă va fi oprită de cei care vor să conserve prezentul va izbucni și va genera mișcări în societatea românească.
Am văzut în sală, în timpul discursului de atunci, cetățeni liberali uitându-se mirați unii la alții, înțelegând că omul are dreptate, dar că, și așa, astfel de lucruri nu se spun în gura mare. Nu știu dacă o fost doar chestiune de fler sau de privire aruncată peste linia orizontului, dar când Buliteanu spunea despre nevoia de răzbunare a poporului ce iese la vot, cu un an înainte de europarlamentare, avea dreptate. S-a văzut asta, în mai 2019, când partidul-stat a fost măturat, efectiv, nu de dorința oamenilor de a vota PNL sau USR, ci din dorința de răzbunare.
Atunci, pe 12 mai 2018, Gabriel Dima Buliteanu a încercat să salveze din cușca confortului și a incapacității, organizația PNL de la Slatina. Dar când vrei să-i faci cuiva bine cu forța, trebuie să te oprești! Nicio șansă de izbândă…
Așa că, astăzi, pe vechiul model, necâștigător până acum, dreapta se pregătește să se organizeze pe secții de votare, pe cartiere, străzi, adunând liste cu buletine, cnp-uri, telefoane, recuzită pentru ziua votului. Neînțelegând că lumea s-a schimbat, că oamenii votează voluntar, chiar dacă sunt înscriși pe listele de simpatizanți, concomitent, la stânga și la dreapta. Ce a spus Buliteanu pe 12 mai 2018 s-a întâmplat pe 26 mai 2019, și e pe cale să se repete la prezidențiale și la locale, când, devenite niște mașini de vot, marile partide tind să ajungă echipe de mercenari.
Altfel, liberalilor, useriștilor și chiar și pesediștilor, nu le-ar face rău o lectură la liber a discursului prin care, în mai 2018, Gabriel Dima Buliteanu le aducea lumină…
