Acasă Actualitate ÎN LOCUL BALAMUCULUI POLITIC NAȚIONAL PREFER AMINTIRI

ÎN LOCUL BALAMUCULUI POLITIC NAȚIONAL PREFER AMINTIRI

378
       După periplul grecesc, a urmat un altul, impresionant, prin Europa, spre, pe și dinspre COTE D֬ AZUR… Mă pregătisem pentru această „deplasare” în maniera mea personală, documentându-mă până la amănunte asupra TRASEULUI pe care l-am parcurs cu autoturismul pe un număr de 5.000 km.
Mergând cu mașina, în acele zile însorite, mă „întorceam” adesea cu gândul când cu ani în urmă, pe unele direcții trecusem deja de mai multe ori. Cu toate astea, TOT TRASEUL a fost fascinant, căci dincolo de fereastra mașinii mele, TOTUL părea fantastic, fie că era vorba de păduri „fără sfârșit”, brăzdate de autostrăzi „ultrarapide” ori de munți ce se „înălțau până la cer”, în vârful cărora, uneori, nori de ceață se roteau necontenit ș.a.m.d.
Deși m-am „plimbat” prin EUROPA de foarte mulți ani, niciodată nu m-am „săturat” de priveliștile spectaculoase pe care le-am întâlnit, fie că este vorba de AUSTRIA, ITALIA, FRANȚA, ELVEȚIA, GERMANIA, DANEMARCA ori de alte țări.
Fascinante sunt zonele muntoase, unde zeci și multe zeci de tuneluri străpung ALPII, APENINII LIGURICI etc, ce facilitează deplasarea cu autoturismul pe autostrăzi ultramoderne, cu viteze mari, dar legale.
Totul este captivant și te relaxează călătorind de la o destinație la alta, admirând „TĂRÂMURI” pe care până a le vedea mi le închipuiam a fi mitice și de o frumusețe uimitoare.
Așadar, am plecat din Slatina la Cenad, pe unde am trecut granița în UNGARIA, căci pe aici nu este aglomerație la ieșirea din țară. Ungaria a fost într-un fel prima etapă a călătoriei și unde nu doar BUDAPESTA impresionează, ci și până URBANITATEA lor RURALĂ este evidentă.
Autostrăzile de aici M43, M5, M0 și M1, înghit facil cei 500 de km și după escala-cazarea la PAPRIKA, am pășit în AUSTRIA. Pe autostrada A4, am ajuns, a câta oară, la VIENA VESELĂ cu atmosfera ei imperială, ca probă a grandorii imperiale de odinioară și de aici m-am îndreptat spre GRAZ și KLAGENFURT, pe renumita A2.

GRAZ – al doilea oraș ca mărime al AUSTRIEI, capitala landului STEIER-MARK, unde merită să vizitezi catedrala gotică GRAZER DOM – sec XVI-lea și clădirea renascentistă LANDHAUS. Tot aici, „dăinuie” și restul castelului SCHLOSSBERG, adică TURNUL cu CEAS și TURNUL cu CLOPOTNIȚĂ castel ce n-a putut fi cucerit niciodată, nici „măcar” de MATEI CORVIN în 1481 și nici de turci în 1529 și 1532.
De aici, spre KLAGENFURT – pe o distanță de 50 de kilometri, m-am „confruntat” cu o VIJELIE NĂPRAZNICĂ, dar circulând pe cele 3 benzi pe sens, extrem de bine semnalizate, ale lui A2, deplasarea am făcut-o în siguranță, după care a apărut soarele și totul a reintrat în normal.
Așadar, KLAGENFURT este capitala CARINTIEI, oraș fondat în sec. XII de către ducele HERMANN VON SPANHEIM. Aici se va dezvolta luteranismul, în cursul secolului XVI. Este ocupat de NAPOLEON în 1797, care va sta aici 3 zile, în CASA HERENGASSE. În NEUR PLATZ se află statuia MARIA TEREZA, iar în piața CATEDRALEI se află DOMUL SFINȚILOR PETRU ȘI PAVEL, precum și multe alte „puncte” de atracție.
De aici am trecut în ITALIA (direct gen SCHENGEN) și după un parcurs absolut fantastic – pe A23, prin N-E acestei țări, am ajuns la prima escală de aici: UDINE.
În următoarea zi, pe un „parcurs” uimitor de aglomerat, de 600 km, pe un alt A4, apoi A21 și A12, am ajuns la SAVONA, a doua escală mare din ITALIA, pregătindu-mă pentru „obiectivul” principal al „expediției”: PERIPLU PE COASTA DE AZUR.
Aici, „ARCUL” format de APPENINI LIGURI și ALPI cuprinde jumătatea CÂMPIEI PADANE cu importante metropole între care strălucește GENOVA.

GENOVA – cel mai mare port al ITALIEI rămâne vestit prin palatele somptuase din secolele XIV-XVII. De pildă, în faimosul PALAZZO ROSO se află o uimitoare colecție de picturi ale meșterilor venețieni și genovezi.
PALAZZO DELL֬ UNIVERSITA, cu un aranjament magnific al curților și scărilor, este printre cele mai frumoase palate în stil baroc din Europa.
În sfârșit, ESENȚA: COTE D֬ AZUR de pe litoralul mediteranean al FRANȚEI (continuarea celui italian) am parcurs-o pe o fantastică autostradă străjuită, uneori, de o parte și de alta, de MARE și MUNTE.
Vizita „strălucitoarelor” LOCAȚII am început-o în sens invers, de la SUD spre NORD, începând cu „renumitul” CANNES.

CANNES – „m-a întâmpinat” cu un INCENDIU la o locație turistică ce a „aglomerat” și mai mult aglomerația auto pentru a face „liber” mașinilor de pompieri și intervenție.
CANNES este o renumită stațiune balneoclimaterică și de turism, socotită ca cel mai elegant și popular oraș de pe RIVIERA FRANCEZĂ. Este renumit pentru FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE FILM ce se desfășoară într-un uimitor PALAT de festivități și premiere, în fiecare an. Peisajul așezării este superb, magazinele sunt de lux (și la propriu și la figurat), hotelurile, toate de cinci stele, plajele au nisip foarte fin…
Și, totuși, ca o CURIOZITATE, dezvoltarea sa este legată de ARISTOCRAȚIA ENGLEZĂ care la îndemnul LORDULUI CANCELAR al ANGLIEI – BEDUGHAM (1830-1834) și-a construit aici multe „locații”.
Foarte interesant faptul că de pe țărmul de aici se vede la mai puțin de 1 kilometru în mare Insula MARGUERITE, unde se află FORTUL în care, în secolul al XVII-lea a fost întemnițat, timp de 11 ani, OMUL CU MASCA DE FIER.
NICE – cea mai mare stațiune turistică de pe Coasta de Azur, vizitată de toți suveranii EUROPEI, încă din sec. XIX. Are numeroase muzee faimoase, palate și hoteluri impozante în partea dinspre Nord, iar plaja de 8 kilometri oferă o splendidă panoramă spre mare.

MONACO (MONTE-CARLO) – este cel mai vechi PRINCIPAT din lume și unul dintre cele mai mici state din Europa.
Pe suprafața sa de doar 202 ha se află ZGÂRIE NORI uriași, vestitul CAZINO din MONTE CARLO, înconjurat de grădina cu o terasă maritimă, două muzee și palatul princiar. Am fost „interesat” să văd CIRCUITUL cu „tunelul pericolelor” pe care anual se desfășoară cele două celebre concursuri de automobilism – MARELE PREMIU AL FORMULEI I și RALIUL MONTE-CARLO.
Ca o notă hazlie, în plin centrul localității, într-o aglomerație auto infernală, ne-am nimerit doi români, eu și în fața mea o dubiță de București – unul după altul.

SAN-REMO – oraș italian-stațiune pe RIVIERA ITALIANĂ. Aici se desfășoară, anual, FESTIVALUL ITALIAN de muzică. Are interesante obiective turistice, între care am admirat catedrala SAN SIRO (sec. XII), Muzeul orășenesc și foarte multe minunate VILE – NOBEL, DORMUND etc.
După odihna de la SAVONA, „copleșit” de cele două RIVIERE (FRANCEZĂ și ITALIANĂ) am plecat spre N-V ITALIEI. MERGEM, PRIVIM, PRIVIM și iar MERGEM. Tot ce se așterne de-a lungul autostrăzii „provoacă” satisfacție, căci proporțiile dintre înălțimi, coline și văi sunt de un echilibru exemplar.
Prima escală este TORINO, oraș industrial, așezat pe râul PAD. Orașul cu puternica echipă de fotbal JUVENTUS – campioana de azi a ITALIEI, are o istorie veche fiind vechiul centru al LONGOBARZILOR și zona unde se naște importantul PAPĂ GRIGORE cel MARE cu „HISTORIARUM LIBRI DECEM”. „Strălucesc” PALATUL REGAL DE SAVOIA, Castelul VELENTINO, precum și numeroase parcuri și grădini.
Următorul popas – MILANO, o importantă metropolă europeană, întemeiat de celți în sec. IV î. e.n, pentru ca apoi, cucerit de romani, să se dezvolte, devenind capitala IMPERIULUI ROMAN de APUS – în sec. IV-V, iar mai târziu, în sec. XI-XIII – un prosper ORAȘ STAT. Cu o viață culturală prosperă în RENAȘTERE.
Strălucesc și azi DUOMO di MILANO, Opera LA SCALA, Biserica SANTA MARIA cu geniala frescă a lui DA VINCI – CINA CEA DE TAINĂ – 1497, Castelul SFORZESCO și, de ce nu, modernul stadion SAN-SIRO – un adevărat complex – TEMPLU – sportiv.

Cazarea am avut-o la BRESCIA a cărei echipă de fotbal și, ca mod deosebit, suporterii, își amintesc cu respect de perioada când a fost antrenată, cu succes, de MIRCEA LUCESCU.
Acest frumos oraș este al doilea ca importanță în LOMBARDIA, după MILANO. Impresionează fosta primărie medievașă din PIAZZA PAOLO VI, Catedrala barocă (Duomo Novo), cu o cupolă înaltă de 80 metri, Catedrala Veche (Duomo Vecchio), precum și „rămășițele” lăcașului CAPITALINO construit de împăratul VESPASIAN în 73-74.
De aici am continuat deplasarea spre NORD, cu direcția spre AUSTRIA și apoi GERMANIA. Traversarea am făcut-o prin VERONA plină de monumente din vremea romanilor, și palate renascentiste între care are renume cel din al cărui balcon JULIETA privea la cel al lui ROMEO.
Traseul spre AUSTRIA „asigură” o „desfătare” montană prin ALPII ITALIENI și AUSTRIECI, iar parcursul autostrăzilor A22 și A13 cu VIADUCTE și TUNELURI – adevărate lucrări de artă, demne de a fi invidiate chiar și de elvețienii renumiți în asemenea lucrări, este uimitor de spectaculos.
Aproape de granița cu AUSTRIA se află orașul istoric TRENTO, unde în sec. XVI s-a ținut un important CONCILIU. Are multe palate vechi, un impozant CASTEL și impresionanta Catedrală SAN VIGILIO (sec. XII-XIII).
De aici spre AUSTRIA, prin ALPII ORIENTALI, admirând minunatul peisaj cu munți de 3.000 de metri și văile râurilor unde se află așezări umane, parcurgi un alt traseu de mare frumusețe.
După „străbaterea” TIROLULUI de Sud italian, în AUSTRIA am ajuns la INNSBRUCK, cel mai mare oraș, de pe valea Râului INN. Orașul este capitala landului TIROL, important centru turistic și al schiului.
Cel mai însemnat monument este Curtea Imperială HOFBURG, iar în Biserica HOFKIRCHE (sec. XVI) se afla cenotaful renascentist al împaratului MAXIMILIAN I.
De aici, autoturismul „mă conduce” pe A12 în SUDUL BAVARIEI, ținutul cel mai muntos al GERMANIEI care m-a întâmpinat cu o ploaie absolut torențială pentru 30 de minute. Aici, în văile munților ALPII BAVAREZI se află pitorești orașe istorice și multe castele romantice.
Cazarea mi-am asigurat-o în orașul ROSENHEIM, cu statul administrativ de district urban în landul RENANIA – PALATINAT. LOCALITATEA foarte „primitoare” excelează prin numeroase magazine cu diverse produse frumos „aranjate” și o curățenie de invidiat, iar în ce mă privește cu condiții de cazare excelente.
În ziua următoare m-am îndreptat spre „CASĂ” pe un traseu „planificat” în trei etape:
– prima „a măsurat” AUSTRIA pe A8 prin SALZBURG cu celebrul său „fiu” – marele compozitor W.A. MOZART amintit de mai multe monumente, printre care casa natală, azi muzeu.
– LINZ, capitala landului OBERÖSTERREICH al cărui centru este dominat de biserica iezuită ALTERDOM, de unde pe A1, prin VIENA spre UNGARIA.
„PARCURSUL” mi-a fost „întârziat” cu două ore din cauza a două accidente petrecute, fiecare presupunând cozi de mașini de zeci de kilometri.
– După o oprire la PARNDORF, la magazinele „ultrasolicitate” am ajuns la centrul de cazare – PAPRIKA CSARDA – de pe granița austro-ungară.

– Etapa a II-a, traversarea UNGARIEI cu „vizionarea” CURSEI DE FORMULA I – HUNGARORING. O cursă absolut spectaculoasă, numai că „favoritul” meu, germanul VETTEL, s-a clasat pe locul III, în urma invincibilului britanic HAMILTON de la MERCEDES – locul I, și a talentatului olandez VERSTAPEN de la Red Bull – locul II.
De aici, pe M3, M5 și M43, întârziat de trei accidente, dintre care unul grav, am ajuns în țară la ARAD, prin VAMA NĂDLAG II – acolo unde intrarea este destul de degajată, numai că ORAȘUL nu e la înălțimea, de pildă, ORADEA 2018, dat fiind condițiile de cazare „discutabile” la un preț comparabil cu cel din OCCIDENT și o gospodărire „precară” a orașului.
În sfârșit, cea de-a III-a etapă, din ARAD spre casa propriu-zisă, de la noi, SLATINA.
Așadar, un circuit fantastic prin Europa, cu autoturismul, „însoțit” în permanență de muzica noastră populară care „m-a ținut” mereu aproape de ROMÂNIA, atât de IUBITOARE, și care mi-a dat mereu senzația de siguranță și încredere în ceea ce trebuia să fac, indiferent unde mă aflam.
Dar, la un moment dat, pe drumul de întoarcere, după ce parcursesem atâtea „ultrarapide” autostrăzi, unele cu multe viaducte și tuneluri, mi-am pus o întreită întrebare:
1. De ce timp de 32 de ani n-a existat o politică specială pentru infrastructură, știind că PROGRESUL unei NAȚII depinde într-o foarte mare măsură de un asemenea stabiliment?
2. Ce s-a făcut cu uriașele împrumuturi făcute pe dobânzi uriașe pentru drumurile din țară?
3. Unde sunt, totuși, acești bani?
Întrebare care generează o nemeritată tristețe…

Profesor,

ION PĂTRAȘCU
Slatina, Olt

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.