Săptămâna 17-21 iunie a însemnat pentru Biblioteca Județeană Olt „Ion Minulescu” Slatina întâlnirea cu cartea de calitate și cu autori importanți, care oricâte călătorii prin lume ar întreprinde, se întorc acasă, adică la Slatina.
Astăzi, după ce l-am cunoscut mai bine citindu-l, se cuvine să revenim cu scurte opinii despre ce a însemnat prezența poetului Nicolae Coande la bibliotecă. Volumul „Memoria unui mort este memoria mea” pe care poetul l-a lansat și la Slatina, fără doar și poate va îmbogăți literatura română, însă înainte de toate ne va fi îmbogățit pe noi, consumatorii de poezie, iar ceea ce ne-a prezentat Nicolae Coande se numește într-adevăr, poezie.
Poezia este stare, dar înseamnă și mult adevăr, privit din două perspective și anume: adevărul în relația poet – cuvânt, precum și în relația poezie – consumator de literatură, în sensul emoției pe care aceasta o produce la nivelul conștiințelor sau sensibilităților noastre. Nicolae Coande experimentează încă și o face cu succes, căutând noi mijloace de limbaj și expresie, șlefuind cuvântul la toate îmbinările sale, lăsând să iasă deasupra mesajul, pe care atent citindu-l și mai ales înțelegându-l, îl putem descrie la final, cu ușurință, ca fiind în armonie cu spiritualitatea, simțirea și gândirea oarecum comune, pe care însă, numai poeții o pot reprezenta.
Mulțumindu-i încă o dată poetului Nicolae Coande pentru că a ales biblioteca noastră pentru prezentarea volumului „Memoria unui mort este memoria mea”, redăm mai jos un scurt poem, care poate fi înțeles altfel, după ce tot amestecul de emoții ni se va fi sedimentat:
Refuz
Să-mi amintesc mereu să refuz când mă vor lua cu asalt
mitocanii
Cu blândă ironie nu ursuz să-ntind un deget palid lung –
Afară! –
Cel cu care-am scris nu pot să râd în secolul ăstora nici mort
Nu pot vorbi nici mort cu morții nici măcar
a doua oară.
Nicolae Coande s-a născut la Osica de Sus, pe 23 septembrie 1962. Locuiește în Craiova, unde este din 2006 editor fondator al revistei „SpectActor” (Teatrul Național) și propune întâlniri cu poeți și artiști — pentru ca gustul literaturii și aroma prieteniei să nu piară în oraș.
A publicat cărți de eseistică și interviuri și volumele de poezie: În margine (1995), Fincler (1997), fundătura homer (2002), Folfa (2003), Vânt, tutun și alcool (2008), Femeia despre care scriu (2010), VorbaIago (antologie, 2012), Persona (antologie, 2013), Nu m-au lăsat să conduc lumea (Casa de Editură Max Blecher, 2015) și Plagiator. 1962 (2017).
Oana Glasu – bibliotecar
