Finalul, previzibil de acum o săptămână… Amânarea, firească. Pe 3 iunie 2019 se poate spune că s-a încheiat cariera publică a lui Darius Bogdan Vâlcov. Cu o explicație dată de alții, fără nicio asumare de la sursă. A ars intens în 15 ani de carieră publică, cât pentru ații în două-trei vieți…
A început, tot vara, și tot în iunie, 2004, prin victoria de răsunet de la Primăria Slatina, acolo unde învingea categoric, în două tururi de scrutin, un PSD care semăna izbitor cu cel din care el pleacă astăzi. Doar numele personajelor s-au schimbat.
A revoluționat un orășel de provincie, reușind prin nebunii, fantezii și politici publice să-l transforme într-o așezare cosmopolită. Chit că unele lucruri au fost vopsite doar pe afară, iar astăzi se vede gardul…
Și-a recâștigat mandatul în anul 2008, într-o manieră categorică, fiind învins la nivel național, în zona de… categoric, de primarul Sibiului, același Klaus Iohannis.
În 2012 a vrut altceva. A trecut la stânga. Cred, fără sentimente, ci după calcule bine făcute, care s-au dovedit greșeli. A ajuns ministru la Buget, susținut de Ponta, în dauna lui Manda de la Craiova. De la Finanțe, pare că i s-au tras toate. Chiar și o ridicare în direct, dintr-un platou…
După, la ceva vreme, a ajuns să fie recunoscut ca un prim-ministru fără funcție, dar cu toate pârghiile la purtător. A trădat și a fost trădat! A prețuit pe cine nu trebuie și nu a văzut pădurea din cauza copacilor.
În spatele fiecărei bucăți de telegramă din rândurile de mai sus, e o poveste, un capitol… Ultimul, 3 iunie 2019, data anunțului oficial al retragerii din Guvernul României și din viața publică. Chiar dacă în demisie nu scrie așa ceva.
A căutat cele mai înalte piscuri, le-a găsit, le-a escaladat, iar într-un final, sfârșitul este previzibil. De aici încolo, rămân luptele interioare și multă putere de concentrare pe un război complicat, cu justiția ca parte a statului de drept…
