Trăim într-o țară sufocată. De compromisuri și de alergie la meritocrație. Ne prăbușim, iar pentru asta plătim bilet la preț întreg. O economie de piață tristă, unde cel mai mare și tentant angajator e statul. Acolo câștigi și, în multe cazuri, din ce în ce mai multe, nu te întreabă nimeni pentru ce primești remunerație. Explicația e oarecum simplă: avem o putere dornică de liniște și interesată în a crea un electorat bugetar captiv.
O mostră de dată recentă: acum câteva zile, pe 17 mai, s-au împlinit exact 30 de ani de când Scorniceștiul a fost declarat oraș. Printr-un decret emis în aprilie 1989, intrat în vigoare în ziua respectivă…
Despre această zi cu semnificație aparte, în istoria orașului de la Scornicești, nu și-a amintit nimeni din ceea ce înseamnă ocupanții posturilor din cadrul structurilor responsabile de, haideți să zicem, cultuă, în Primăria Scornicești. Oameni dealtfel plătiți jignitor de bine pentru indolență și absență din emoția dată de fișa postului.
Altfel, de la Scornicești, să auzim de bine! Acolo, în aceste zile, se duc cele mai crâncene bătălii electorale. Pentru alegerile europarlamentare…
