Nu Ți-am mai scris de mult timp și sincer parcă nici nu am mai vorbit cu Tine atât de mult cum o făceam înainte. Te rog iartă-mă și mai presus de orice ceartă – mă cum doar Tu o faci ca să pot învăța că prioritatea mea în viață ești Tu!
Îți scriu în timp ce mă aflu în drum spre Rm. Vâlcea plecând din gălăgia Bucureștiului și îndreptându-mă spre LINIȘTE!
Am scris mare cuvântul acela pentru că locul în care merg îmi oferă liniștea unde Te-am găsit, învățat și iubit pe Tine!
Vin la Seminar Doamne!
Atât eu cât și colegii mei venim acum schimbați, maturizați forțat de o societate care vrea să ne respingă pentru că Te iubim și cu toate acestea ne încăpățânat să Te vedem!
Noi oricum am fost o generație de „încăpățânați” în credință! Am abandonat brațele mamei, grupurile de prieteni și localitățile din țară să venim la Tine pentru că ne-ai chemat într-un mod cu totul misterios și diversitatea minților noastre Le-ai făcut una cu Tine!
Ne-ai învățat că mintea se smerește, inima se schimbă, trupul se controlează, iubirea se oferă nelimitat, credința nu se abandonează…
Ne-ai modelat după Chipul tău în patru ani și ne-ai trimis în lume ca asemănându-ne cu Tine să le vorbim oamenilor despre Împărăția Cerurilor și mai presus de orice să iubim!
Ne-ai selectat la admitere dintre mulți pentru că știai cât de greu o să ne fie să Te cunoaștem.
Ne-a luat ceva timp să Te descoperim printre declinările și conjugările de la Greacă și Latină prin iubirea aceea dreaptă, aproape vechi-testamentară a Părintelui Mateescu Petre. Special ne-ai arătat că liniștea sufletului se câștigă cu muncă, „bruta pe carte” și doar dacă „te țin curelele”.
Catehismul și Istoria Bisericii Ortodoxe Române predate de Părintele Pomenește George ne-au învățat despre iubirea aceea căutată, cultivată, muncită pe manual unde dovada era de necontestat și „lebăda” ateriza în catalog de fiecare dată când concentrarea noastră la Tine slăbea.
Liturgica și Dogmatica ne-au învățat iubirea întrupată, adică pe Tine, in modul cel mai profund al înțelegerii minții luminate de copii care se cerea de către Tine ca Părintele Cojocaru Mihai Irinel să o transforme.
Am învățat că „Frați creștini” este cheia de deschis sufletele care așteaptă să le descoperim Evanghelia și că iubirea se descoperă cu curățenie, ordine, curat în cameră, „ia hârtia aia de jos”, cravată, cămașă curată, șosete negre, ș. a. m. d., prin autoritatea din iubire a Părintelui Director Preoteasa Nicolae la Catehetică și Omiletică.
Să îți cântăm Ție muzică bizantină ai făcut posibil tot prin iubire și Te-ai folosit de Părintele Gavrilă Ion ca instrument al mâinilor Tale, să ajungă la inimile noastre.
Mai presus ca orice ne-ai învățat iubirea prin blândețe la Părintele Diriginte Ion Iliescu. Nu Te descopeream doar în versetele din Vechiul și Noul Testament ci și mai ales în inima omului aceluia de pus în icoană care ne-a învățat că blândețea este o condiție esențială pentru a Te descoperi și pentru a deschide sufletele oamenilor.
Ne-ai învățat că poți să iubești ca o „Mamă” generații întregi și să îi înveți Limba Română cu o dragoste fără limite și ne-ai dăruit-o pe Doamna Profesoară Camelia Reicher.
Pe mine M-ai învățat că în perfecțiunea vocilor de la cor se aude o cvintă perfectă și că acolo alături de noi cântau îngerii. Doar un profesor ca Gelu Stratulat putea face ca alături de adolescenţi să auzi și îngeri care cântă și s-a folosit tot de iubirea Ta ca totul să fie perfect.
Ne-ai învățat iubirea de la toți profesorii, pedagogii, ostenitorii acelui locaș, pentru că școală nu a fost niciodată pentru noi! Nu poți folosi conceptul de școală pentru o instituție care iubește cu tot ce are!
Ne-ai învățat în patru ani, Doamne, că Seminarul înseamnă IUBIRE!
Iubirea ne-a învățat liniștea iar liniștea ne-a făcut să Te auzim pe Tine în fiecare clipă a vieții noastre.
Venim către LINIȘTE Doamne pentru a Te vedea și revedea și pentru a mai învăța joi, 16 mai 2019, să IUBIM…
