Schimbarea climei este o certitudine. România nu se află în afara modificărilor întâlnite în ultimii ani, la nivel planetar. Ierni blânde, veri secetoase, un calendar greu de înțeles al precipitațiilor împiedică dezvoltarea agriculturii, pe baza unor principii sănătoase, atunci când, din ecuație lipsește tocmai apa, elementul fără de care, chiar și atunci când aplici cele mai înalte tehnologii, rezultatul este deficitar.
În spiritul acestei situații, Guvernul României înțelege să aplice un set de măsuri menite a fi considerate politici publice, traduse prin ceea ce înseamnă Programul Național de Irigații. Aici se prevede reabilitarea a peste două milioane de hectare arondate la 88 de amenajări. Nu e de ajuns: se lucrează la 47 de obiective, acolo unde lucrările sunt în curs și un număr de 30 de obiective de investiții, în diferite stadii de proiectare, cu termene de începere de execuție a lucrărilor în anul 2019.
Directorul ANIF, Florin Barbu, înțelege că în domeniul obiectului principal de activitate al instituției pe care o conduce, orice zi câștigată înseamnă un profit în ceea ce definește, în aspecte generale, termenul împrumutat din macroeconomie: „securitate alimentară”.
Practic, ANIF a devenit în ultimii ani una din instituțiile fără de care performanța în agricultura românească nu ar fi transpus în practică valorile producțiilor din ultimii ani. Iar când politicile publice în domeniu încep să spună că România noastră e același lucru cu ce gândesc și fac guvernanții, satisfacția devine o stare generală. Pentru cei care gândesc rețete în doemniu pentru responsabilii din ANIF, pentru fermieri, cei care pun valoare adăugată muncii în cel mai nobil domeniu de activitate: agricultura.
