A explodat spațiul public, miercuri după-amiază și până târziu, spre seară. Chiar și posturile echidistante, dar apropiate puterii, au strâmbat ușor din nas la gestul dovedit incalificabil, făcut de Florin Iordache. Opoziția a savurat mitocănia demnitarului ales la Olt, și l-a taxat în consecință. Un Ion de la USR, spontan cât cuprinde, a definit gestul mitocănesc, într-un context național. Adică, toți românii au primit degetul lui Iordache, supliment la programul de guvernare.
În detaliu, omul ăsta chiar nu are nicio scuză. În lipsa sa de bărbăție, nici măcar nu și-a asumat post-factum imbecilitatea degetului mijlociu. Ține de condiția umană să ai puterea să recunoști când ai comis-o. Dar de unde nu e, să nici nu ceri…
În ansamblu, haideți să-l privim altfel, și să înțelegem, nu ce a fost în capul lui Iordache, ci mai ales ceea ce exprimă individul. Profund, mai gânditor decât Cioran și Eliade la un loc, doctorul în drept, Florin Iordache (nu contează de unde vine diploma sa), a reușit să arate exact esența actualului program de guvernare. Căci, de ce n-am spune și nu am recunoaște în același timp, cam așa primesc românii, în fiecare zi, din partea unei puteri concentrate, pe un singur lucru: producerea cadrului legislativ, prin care să se permită eliberarea de prejudecățile sistemului judiciar, în cazul persoanei fizice Liviu Dragnea. Restul, adică diferența de preocupări ale actualei puteri, sunt doar accesorii menite să acopere principala stare de fapt..
Prin gestul său, Iordache, de la Olt, din Camera Deputaților, de unde vreți să-l luați, a arătat adevărul despre cum văd politicienii, cu puterea în accesoriu, românii și România lor. Deci, într-o concluzie pusă prematur în aceste rânduri, Florin Iordache n-a făcut decât să se exprime sincer, în cel mai important moment de glorie, sau de criză existențială, din cariera sa de ani și decenii. Putem vorbi chiar și de un moment de eliberare a unor tensiuni interne, ar spune un psihiatru, analizând, împreună cu un psiholog, ieșirea unui om, dealtfel timid, poiliticos și cu o tușă de bine-crescut.
Pe de altă parte, în plan personal, Iordache s-ar putea să aibă o problemă. Acasă, acolo unde nu știu dacă va putea să-și mintă apropiații, așa cum a făcut cu poporul, la televizor. În rest, nu mai e nimic de zis… Deputatul, subiect al rândurilor de față, merită chiar o diplomă! Pentru faptul că s-a erijat în întruchiparea sicerității unei părți covârșitoare din clasa politică românească.
Până la urmă, și trebuie să o recunoaștem deschis, Iordache este produsul societății din care facem cu toții parte. Cei care am rămas și încă nu am plecat. Într-o pondere semnificativă a comunelor în curs de asfaltare din Olt, ca reprezetant al partidului de guvernământ, ar lua, cu siguranță, majoritatea confortabilă din voturile puse la bătaie. Chiar dacă ar merge pe un car alegoric, arătându-le electorilor de pe sanțul din stânga și cel din dreapta, degetele care l-au văzut mai celebru decât fusese atunci când părea că intră în istorie cu sintagma: „altă întrebare!”
Pentru deschidere, sinceritate și spontaneitate, Florin Iordache ar fi chiar o soluție de prezidențiabil pentru PSD. La scrutinul de la anul, pe care, oricum, Partidul Social Democrat îl va pierde, atâta timp cât șeful de campanie al lui Iohannis este Liviu Dragnea.
Așa că, revenind la gestul lui Florin Iordache, de miercuri 14 noiembrie 2018, în el, poporul român, care nu prea merge la vot în ziua alagerilor, trebuie să vadă răspunsul pe măsură al celor ce se votează între ei. Cam odată la patru ani…
