Se știe că între 24 și 31 august 1944 întreg teritoriul de sub autoritatea guvernului român a fost eliberat de armata și poporul român.
După două luni, la 25 octombrie 1944, armata română, alături de armata sovietică, a lichidat forțele germano-ungare din partea de nord-vest a ROMÂNIEI, după 4 ani de cumplită suferință și impilare hortistă, fostul teritoriu al patriei se reunea cu țara.
Documentele ulterioare datei de 23 august 1944 oferă însă informații interesante cu privire la deciziile celor MARI din COALIȚIA ANTIHITLERISTĂ în legătură cu VIITORUL celor MICI din EUROPA după VICTORIE.
Un astfel de document „înfățișează” HOTĂRÂREA „pecetluită” de STALIN și CHURCHILL într-o perfectă înțelegere cu privire la SOARTA ROMÂNIEI și în „compensație” a GRECIEI, cu exact 74 de ani în urmă. Iată-l:
962 1944 octombrie 28. Informații de presă cu privire la politica sovieto-engleză în Balcani
„Balcanii
Istanbul (Rador). Într-un articol de fond „Times” scrie: Vizita dlui Churchill la Moscova se produce într-un moment în care evenimentele militare au făcut deosebit de oportune consultările directe cu Stalin asupra Balcanilor. Debarcarea Aliaţilor în Albania și Grecia înseamnă că pentru întîia oară în acest război Uniunea Savietică și Aliaţii luptă pe acelaşi teatru de operaţii.
În curînd vom patea vedea frontul aliat întinzîndu-se peste tot sudul Europei, cu forţe britanice şi americane la flancul stîng şi cu forţe sovietice la flancul drept. Consecințele politice ale eliberării Balcanilor sînt tot atît de importante și chiar mai urgente. În scurtă vreme, cea mai mare parte din România, Bulgaria, Grecia, Iugoslavia, Albania și poate Ungaria vor fi curăţite de germani.
România, Bulgaria şi Ungaria, care la început vor trebui să fie administrate de vreo Comisiune aliată de control, vor depinde de responsabilitatea directă a celor trei mari aliaţi, iar palitica aliată în spatele frontului va trebui să fie şi ea coordonată ca şi operaţiile militare. Declaraţia Moscovei, că guvernul bulgar a acceptat condiţiile Aliaţilor de a evacua până în 15 zile teritoriile grec şi iugoslav şi că, evacuarea va fi controlată de misiuni militare ale celor trei puteri sub preşedinția sovietică, este de foarte bun augur pentru unitatea şi eficacitatea politicii comune a Aliaţilor. Nu există nici un motiv ca problemele complexe şi rivalităţile politice din Balcani să prezinte dificultăţi de neînvins pentru oamenii de stat aliaţi, dacă aceste dificultăţi vor fi examinate în spiritul tratatului anglo-sovietic din 1942.
Credința că interesele britanice şi cele ruse, în Balcani ar fi diametral opuse și că întărirea poziției unei puteri ar însemna slăbirea celeilalte – n-a avut niciodată prea multă bază și este acum cu desăvirşire demodată. Principalul interes britanic, în această regiune este siguranţa comunicațiilor britanice în Mediterana Orientală, şi în Orientul Mijlociu, care presupune o Grecie şi o Turcie amicale, cu un hinterland pacific.
Principalul interes sovietic stă în securitatea frontierei sovietice, pe care Uniunea Sovietică ar putea, în mod legitim, să încerce a şi-o asigura înglobînd România, Bulgaria, poate Ungaria și Iugoslavia, în sistemul securităţii sovietice. Într-o astfel de politică nu vedem nimic nepotrivit și desigur nimic care să poată alarma Anglia, Statele Unite sau ţările interesate mai deaproape.
Orice teamă că Uniunea Savietică ar putea să aibă intenţii agresive în aceste regiuni a fost, desigur, eliminată prin declaraţia lui Molotov, din iunie trecut asupra României, prin condiţiile armistiţiului României şi prin faptul că de o sută de ani încoace politica rusă faţă de Balcani a fost mai curînd negativă decît pozitivă, în sensul că a urmărit doar atît, ca această regiune să nu cadă sub dominaţia unei mari puteri ostile. Cazul Iugoslaviei este poate dovada cea mai limpede că interesele britanice şi sovietice în Balcani nu sînt în conflict. Tito a înţeles lămurit că securitatea Iugoslaviei în timpul războiului şi după război nu stă în amiciţia exclusivă cu democrațiile occidentale sau cu Rusia, ci într-o amiciție egală cu amândouă.
Ceea ce este adevărat pentru Iugoslavia este adevărat și pentru orice altă ţară balcanică. Va fi desigur o ușoară schimbare în cazuri diferite. Ţările limitrofe cu Rusia vor tinde inevitabil să se mişte spre orbita rusească, pe cînd Grecia, ale cărei interese sînt esențial maritirne, va tinde tot atît de firesc să se mişte în orbita britanică. Interesele Angliei și Rusiei ar fi cel mai bine servite de un Balcan pacificat şi unit, cu un standard de viaţă ridicat, care să facă parte din sistemul de securitate sovieto-britanic.
Arhivele Statului Bucureşti, fond Casa Regală, Diverse, dosar nr. 20/1944, f. 12-14.
Și atunci, dacă pe bună-dreptate STALIN nu a scăpat de URA popoarelor asuprite, inclusiv a poporului român, de ce CHURCHILL a rămas până azi un MIT?
De ce? Pentru că biografia lui mi-l înfățișează așa cum „a fost”. Deși a fost „omagiat” pentru „aportul” în război, deși a fost încoronat cu un premiu NOBEL pentru literatură, deși a „avut” discursuri sublime prin care omagia IMPERIUL BRITANIC că „nu ne vom preda niciodată”, căci avea talent în a alcătui fraze frumoase, EL a fost necruțător cu cei MICI pe care-i „sacrifica” fără milă pentru interesele britanice.
De la ordinele sale privind „atacuri absolut devastatoare și exterminatoare” cu bombe incendiare cum au fost cele asupra orașului DRESDA, de la calculele cinice asupra popoarelor nebritanice, până la celebrele sale spune: „ISTORIA va fi blândă cu mine, pentru că intenționez s-o scriu chiar eu. Nu trebuie să se deranjeze”, întotdeauna va exista un MISTER care se va chema WINSTON CHURCHILL.
