Acasă Actualitate Reparaţie morală prin REFERENDUM. Pe 6 şi 7 octombrie 2018, „DA!”, pentru...

Reparaţie morală prin REFERENDUM. Pe 6 şi 7 octombrie 2018, „DA!”, pentru OLT-ROMANAŢI

149

În luna august, consilierii judeţeni din Olt au adoptat un proiect de hotărâre pentru organizarea unui referendum având ca temă schimbarea denumirii judeţului în Olt-Romanaţi.
Potrivit deciziei de atunci, consultarea populaţiei urma să aibă loc în zilele de 6 şi 7 octombrie 2018, iar Consiliul Judeţean a alocat suma de 500.000 de lei necesară organizării scrutinului. Anul trecut, un grup de iniţiativă, format din reprezentanţii unor asociaţii, ai autorităţilor judeţene şi locale, dar şi parlamentari din toate partidele, se reunea la Caracal pentru a propune adăugarea la numele judeţului Olt a denumirii de Romanaţi, ca şi reparaţie istorică.
Întrebarea care se va regăsi pe buletinele de vot va fi: „Sunteţi de acord cu atribuirea denumirii Olt-Romanaţi judeţului Olt?”.

„A vrea Olt-Romanați înseamnă împlinirea tradițiilor istorice ale României!”
Generalul (r) Constantin Lucescu este unul dintre oamenii care își doresc atât de mult redenumirea județului Olt în Olt-Romanați. Acesta, cu rădăcini în vechiul Romanaţi, motivează de ce este necesară reparaţia istorică:

„Înainte de toate, aș vrea să știți că eu am fost și am rămas un veșnic apărător al adevărului. De aceea, răspunsul meu este unul cât se poate de sincer, pentru că nu mai sunt la vârsta pasiunilor tinerești, la vârsta orgoliilor, a trufiei și a impunerii unui punct de vedere, doar așa, pentru a fi băgat în seamă. Sunt, astăzi, la vârsta în care mă regăsesc, iată, de zece ani, pe plaiurile bunicilor, ale mamei și ale tatălui, simțind că energia acestui loc mă ajută să trec mai ușor prin momentele grele ale înaintării în vârstă. De aceea, dragostea pentru ai mei este obligatoriu să se răsfrângă la dragostea locului în care ei s-au născut. Mai mult, dragostea îmi impune și respect pentru rememorarea cât se poate de creștinească a memoriei lor… Iar astăzi, luptând pentru această redenumire a județului Olt în Olt-Romanați le aduc flacăra speranței pentru cei de vârsta mea, dar și pentru cei tineri, care vor putea spune că sunt aparținători ai acestor locuri, creând, totodată, și obligația de a transmite pe mai departe valorile culturale, obiceiurile, tradițiile și religia acestor locuri…
Dacă cineva ar vrea să-mi reteze acest vis numit Olt-Romanați, mi-ar ține la nesfârșit o lecție ca asta, vorbindu-mi despre ce se întâmplă în Catalunia, despre Țara Bascilor, despre situația englezilor cu Irlanda și mai mult, despre Ucraina și Rusia… Astfel, s-ar putea ca pe o logică politică, sumară, să vrea să mă pună la pământ. Totuși, aș vrea să fiu înțeles: unitatea nu este de sine stătătoare! Ea este în diversitate și tocmai asta ne dă puterea realizării unui stat normal. Ceea ce vrem noi să facem nu este un lucru naționalist, nu e nici șovinist, nici pofta politică a unora ce vor ca-n viitorul apropiat să aibă ceva de câștigat! Nu, domnilor! Este doar o dorință sinceră, una venită din inimă care nu poate să fie nici contabilizată, nici măsurată, căci sentimentul de român provine, în primul rând din sentimentul romănățean, din sentimentul de oltean. Până la urmă, asta e unitatea în diversitate: faptul că vorbim aceeași limbă, că avem aceeași religie, cu aceeași istorie și cu aceleași tradiții. Ca să ni le păstrăm trebuie să vedem fundamentul și să respectăm izvoarele acestor lucruri! A nu le considera ca atare, a nu lua în calcul tot ce oferă Romanațiul, înseamnă a omite o parte a istoriei noastre.
Aș vrea să le spun un singur lucru oamenilor: ieșirea la vot pentru redenumirea județului Olt în Olt-Romanați nu are absolut nimic în comun cu politica! Este adevărat că nu aduce nici găletușe, nici brichete, nici șepcuțe, ulei, zahăr sau calendare. E drept mulți se-ntreabă: «Noi ce avem de câștigat?», iar eu le spun numai atât: «Identitatea locală și cea națională! ».
Statul nu poate fi reformat de la vârf! Ca și o casă, statul se reformează doar de la temelie, iar noi, locuitorii județului Olt-Romanați, suntem adevărata temelie. Așadar, eu vă asigur că nu m-ar asculta nimeni dacă i-aș spune: «mergi și votează!», dar altfel ar fi dacă l-aș întreba: «când ți-ai făcut casa ai început de la acoperiș sau de la temelie?». Ori dacă noi nu ne ridicăm, dacă noi nu ne dorim promovarea identității noastre locale și naționale, să nu cerem din partea altora și să nu acuzăm pe nimeni! Ține doar de noi să ne respectăm reciproc și, nu în ultimul rând, să respectăm condiția umană a locului în care ne-am născut! Centenarul ne mărește și mai mult dorința de a reveni asupra unui act istoric. Cu voia sau fără voia altora, cu voia istoricilor, a geografilor, a politicienilor și a celor ce diriguiesc împărțirea administrativ teritorială a zonei, Romanațiul există! El nu poate fi scos din istoria acestui stat, iar Centenarul nu face decât să ne împlinească această dorință fierbinte de a sărbători în deplinătate valorile romanațene care au condus la prima unitate a statului român.”

Ce facem şi ce nu facem pe 6 şi 7 octombrie, la Referendum
Pe 6 şi 7 octombrie 2018, oltenii se vor prezenta la urne ca să decidă schimbarea denumirii judeţului Olt în Olt-Romanaţi. Pentru ca actul democratic să se desfăşoare în bune condiţii, iar procesul de devizie să nu fie presărat şi, respectiv, urmat de incidente cu iz contravenţional sau penal, alegătorii şi cei implicaţi în desfăşurarea votării trebuie să ţină cont de o serie de prevederi legale. Poliţia Română readuce în atenţie principalele acte de la care cei vizaţi trebuie să se abţină, în caz contrar riscând să se aleagă cu amenzi sau dosare penale.
Fiecare alegător trebuie să intre singur în cabina de vot, după ce a primit buletinul de vot aferent referendumului local, şi ştampila cu menţiunea VOTAT din partea comisiei secţiei de votare.
În plus, alegătorii trebuie să păstreze doar pentru ei momentul în care votează, nu să îl imortalizeze în fotografii sau filmuleţe. Prezenţa mai multor persoane în cabina de vot, precum şi fotografierea sau filmarea prin orice mijloace a buletinului de vot de către alegători în timpul exercitării dreptului de vot se sancţionează cu amendă de la 600 lei la 1.000 lei.
Nici setea nu şi-o vor putea potoli alegătorii oriunde în ziua votării. Electoratul va putea să dezbată evenimentele zilei în jurul unei beri la cel puţin 500 de metri de secţia de votare, deoarece comercializarea sau consumul de băuturi alcoolice pe o distanţă mai mică se sancţionează cu amendă de la 2.200 lei la 3.000 lei.

ROMANAŢI- O LACRIMĂ PE OBRAZUL ISTORIEI NOASTRE
prof. Dumitru Botar

Judeţ cu vechi şi adânci rădăcini în pământul nostru românesc, poate singurul care prin denumirea sa aminteşte de originea noastră, Romanaţiul a fost eliminat de pe harta ţării în februarie 1968, cu prilejul noii împărţiri administrativ-teritoriale care trebuia să corecteze erorile celei din 1950, când România fusese împărţită în regiuni şi raioane, situaţie ce nu corespundea cu specificul şi tradiţia noastră.
Având o suprafaţă de 3500km pătraţi, era aşezat în colţul de sud-est al Olteniei, între Olt şi Dunăre, şi era unul din marile grânare ale ţării. Chiar stema lui avea în prim plan un snop de grâu ce simboliza bogăţia de grâne din Câmpia Romanaţiului şi a Olteţului, de mare fertilitate, propice culturii cerealelor. Incontestabil, desfiinţarea acestui judeţ a însemnat în primul rând scoaterea din limbajul administrativ-geografic, economic, dar mai ales din vorbirea curentă a unui toponim cu o valoare deosebită pentru istoria noastră prin semnificaţia lui semantică. Aşa cum spunea Nicolae Iorga, importanţa numelui Romanaţi constă în faptul că el a fost „un teritoriu locuit de români în mijlocul pădurii cumane şi în faţa pătrunderii slave a vechilor sârbi”, ceea ce constituie un autentic document de intensă şi permanentă locuire a românilor în stânga Dunării.
După numele ţării, Romanaţi este una dintre puţinele denumiri geografice care include denumirea poporului nostru, toponim ce defineşte în acelaşi timp şi o unitate administrativ-teritorială de ordinul I – judeţul.
Dar referitor la etimologia judeţulului Romanaţi, s-au emis mai multe ipoteze, unele fiind departe de adevăr, plasate poate cu intenţia de a scoate Romanaţiul din „matca” lui şi a-l aşeza acolo unde nu a fost şi nu va fi niciodată. Se ştie că acest judeţ a fost printre puţinele care a păstrat şi conservat urme şi vestigii romane şi, desigur nu întâmplător, Al. Odobescu, cunoscător al antichităţilor acestui judeţ, spunea că Romanaţiul „a fost însemnat pentru eternitate cu ştampila colonilor romani din Dacia”.
Din acest punct de vedere, dar şi din altele pe care le vom semnala mai jos, credem că rădăcina „Roman” este cu siguranţă un nume etnic (etnonim) şi în nici un caz unul calendaristic (antroponim).
În monumentala sa lucrare, „Istoria Românilor din Dacia Traiana” vol. I – 1914 pag. 300, istoricul A.D. Xenopol scrie: „Nu numai numele capitalei, dar şi cel al întregului judeţ este roman, anume Romanaţi, care nu vine de la Româ-naţi cum credea istoriografia noastră mai veche ci de la vechiul nume al satului numit astăzi Recica şi care se cheamă la Romani, Romula sau Romuna, de unde Romonaţi ca în vechile documente sau Romanaţi astăzi prin adăugirea sufixului „atis” alipit pe lângă nume”. Cu câteva rânduri mai jos, Xenopol face precizarea că acest judeţ este „cel mai
bogat în păstrarea de vechi denumiri”.
Răsfoind „Dicţionarul istoric, arheologic şi geografic al României” 1938, alcătuit de O.G. Lecca, găsim la pagina 445-446 următoarele: „Judeţul Romanaţi este unul din cele mai bogate în rămăşiţe romane, pe teritoriul lui trecând drumul cel mare de la Dunăre spre munte. Numele care apare în documente în sec. XV vine poate de la Romula-Romuna sau de la un nume personal, Roman-Romanaţi…”. Citind cu atenţie scrisoarea pe care revoluţionarii de la Islaz o adresează caracalenilor la 10 iunie 1848, găsim şi aici câteva precizări care trebuiesc reţinute: „Primii coloni care au venit din Roma spre a popula Dacia, fură stabiliţi în acest district, care conserva numele Romanaţi (născuţi la Roma)… Pământul acestui judeţ, închide în sânul său o mulţime de suveniri şi de monumente care atestă glorioasa origine a noastră.
Mişcarea ce s-a pornit în judeţul nostru va regenera patria noastră şi istoria va ilustra paginile sale cu devotamentul acestor demni descendenţi ai Romanilor”. Deci într-un judeţ unde romanitatea a fost puternică, lăsând urme adânci, unde vestigiile romane au trezit interesul arheologilor de ieri şi de azi, este greu de crezut că numele de Romanaţi nu ar avea legătură cu originea noastră, iar rădăcina „Roman” nu ar fi un etnonim.
Şi în situaţia că am admite ipoteza potrivit căreia a existat un conducător, un voevod, un cneaz cu numele de Roman, de la care judeţul şi-ar fi luat denumirea, cred că nu întâmplător şi-a luat acest nume „într-o zonă de puternică influenţă romană cu nume care nici astăzi nu s-au şters” (Romula Malva şi Sucidava-Celei). De fapt, numele de Romanaţi îl găsim consemnat pentru prima dată într-un document din 1 august 1496 din timpul lui Radu cel Mare, dar acest judeţ este puternic legat de numele unificatorului de ţară Mihai Viteazul care avea la Caracal curte domnească. Pe multe din hrisoavele şi scrisorile emise de el se poate citi „Din curţile noastre de la Caracal”, iar în Romanaţi, unde în toamna lui 1598 îşi stabileşte tabăra (Caracal), avea 23 de sate, proprietatea sa, aşa cum reiese din hrisovul emis la Târgovişte la data de 6 septembrie 1598. Câţiva ani mai târziu, un alt domnitor, Grigore Ghica va folosi curtea domnească de la Caracal, unde va ierna în 1667 pentru că, cele din Bucureşti şi Târgovişte nu erau pregătite de iarnă.
Romanaţenii au avut marea bucurie să-l primească în calitate de deputat în anul 1912 pe Nicolae Titulescu care debuta astfel în viaţa politică. Mişcat de onoarea ce i s-a făcut, el le spune romanaţenilor că va transforma această alegere „într-o adopţie politică pe viaţă”.
Cu aceeaşi dragoste l-au ales romanaţenii deputat şi pe O. Goga în 1916, reprezentantul „Federaţiei Unioniste”, dar interese superioare au făcut să nu fie validat. Cu prilejul candidaturii sale a fost editat ziarul „Ardealul”, organ al „Federaţiei Unioniste” din Romanaţi, în care poetul pătimirii noastre scria că vede în alegerea sa „un certificat de logodnă cu Ardealul însângerat”.
Tot din Romanaţi (Şopârliţa) a plecat un om deosebit, căruia România Mare îi datorează mult: Pavlică Brătăşanu, şeful conservatorilor democraţi din Romanaţi, omul care l-a lansat pe Nicolae Titulescu în viaţa politică, recomandându-l lui Take Ionescu, pe listele partidului căruia a fost ales deputat. Mai puţin se cunoaşte faptul că aflat la Paris, alături de alţi patrioţi care militau pentru cauza naţională, în calitate de director al ziarului „La Roumanie” (Memoria Oltului nr. 6/2012) care făcea cunoscută Franţei şi altor ţări justeţea cauzei româneşti, atunci când s-au terminat banii necesari tipăririi ziarului, broşurilor sau hărţilor, acest distins fiu al Romanaţiului a vândut blănurile şi bijuteriile soţiei, asigurând astfel continuitatea propagandei pentru unitatea naţională.
Un gest la fel de tulburător îl făcuse mai înainte preotul Radu Şapcă din Celei. Când
era administrator al mânăstirii Cozia şi avea un salariu de 1000 lei, el adresa la 1 august
1864 un raport Ministerului Cultelor în care spunea că-i sunt de ajuns 500 lei, pe restul „îi
ofer scumpei şi iubitei mele patrii române”.
Pământul Romanaţilor peste care a străfulgerat sabia popii Stoica din Fărcaş,
strigătul de dreptate al Jianului, spiritul răscolitor al lui Radu Şapcă din Celei, paşii
dorobanţilor de la 1877 şi glasurile de tunet ale bravilor roşiori de la Robăneşti, trăieşte,
vibrează şi renaşte odată cu ţara la sânul căreia vrea să se reîntoarcă. Ne este dor de
Romanaţi şi trebuie să ne aducem judeţul acasă, pentru că graniţele sufleteşti nu pot fi
distruse, iar o cenzură a sentimentelor nu poate fi impusă.
(Text publicat în Revista „Memoria Oltului şi Romanaţilor”, nr. 7 (53), iulie 2016)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here