E un blestem al trădării care vine peste liberalismul de la Olt, din ani și ani. E o poveste fără sfârșit, iar continuitatea ei nu e decât o certitudine…
O mică istorie. Tratată în două fraze, despre candidați și candidaturi. În anul de grație 2000, paznic la capul podului, candidat la Primăria Slatina, Ioan Ciugulea. Zâmbește a neînțeles și astăzi, de pe un afiș, cel pus să fie ca să nu fie probleme pentru Gheorghe Păunescu. La patru ani distanță, Gheorghe Bodescu a intrat în cursă cu cele mai bune intenții, cu șanse chiar, și a sfârșit prin a face jocurile lui Darius Vâlcov. Două cicluri, doi candidați, unul mai iepure decât altul.
Merge pe repede înainte și ajungem în anul 2008. Atunci, aproape toată conducerea PNL Olt a rupt ușa lui Vâlcov, vânzându-l pe Marian Taifas, candidatul liberalilor din acel an electoral. În 2012 blestemul USL, chiar dacă unii vor astăzi să spună că nu au fost pe acolo…
În 2016, a fost ca-n bancul cu cine vinde primul. Marius Bălașa, candidat, lucrat bine de Andrei Iordache, n-a avut nicio șansă. Sistemul are întotdeauna oamenii providențiali, plantați în locuri cheie, iar PNL Slatina are de dus un blestem, cu rădăcini în blestemul național, acolo unde trădarea e o virtute, dar pătează cu sânge pagini din istoria unui popor ce-și vinde conducătorii în momentul în care obține prețul corect (Mihai Viteazul, Brâncoveanu, Antonescu…).
Acum, la PNL Slatina, lucrurile se complicaseră. Președintele de la Olt, Liviu Voiculescu, săvârșise o greșeală capitatală: îl numise pe Gabriel Dima Buliteanu președintele structurii slătinene. Care Buliteanu nu e nici Ciugulea, nici Bodescu, nici Bălașa. În consecință, se acționează contracronometru. La sfârșit de iunie va avea loc execuția, iar poziția de ghiocel va fi ocupată de Ionuț Comănescu. Un băiat bun, vulcanic, care și acum dă pe facebook la zăpada dintre blocuri, curățind trotuare și eliminând troienele din calea unui popor ingrat.
Dați-l afară pe Buliteanu! Pe Gabriel Dima Buliteanu de la conducerea Partidului Național Liberal Slatina! E obligatoriu să se întâmple asta, pentru a nu pierde tradiția trădării și a neputinței. Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru cei ce văd în liberalism, nu o stare de spirit, ci o monedă de schimb a meritocrației date pe arginți sau pe interes.
Altfel, câteva cuvinte, nu de încheiere, ci după virgulă: la Olt, stânga este atât de mare, nu pentru că poporul se înghesuie la cinci mici și două pahare cu bere, ci pentru că pe partea asta, pe dreapta, și visele frumoase sunt amanetate, dimineața, la raportul de gardă, stăpânilor absoluți…
