Au trecut aproape doi ani de când, pe 20 octombrie 2015, își pierdea viața, într-un stupid și cumplit accident de circulație în același timp, Bogdan Gigină. Un tânăr polițist aflat în escorta ministrului de Interne de atunci, Gabriel Oprea. Nu se știe nici acum unde-l conducea pe demnitar: la o masă cu prietenii de partid sau la o întâlnire de seară cu gagica, ori… cine știe. În niciun caz în interesul poziției publice de șef al Internelor.
Atunci au ieșit oameni în stradă, o națiune întreagă s-a scandalizat, iar sfârșitul public al omului politic Gabriel Oprea a început atunci. Odată cu viața unui tânăr care trebuia să trăiască mult, mult, să se bucure de micile daruri pe care le dă Dumnezeu muritorilor de rând…
Acum două zile, fără o motocicletă de escortă, dar tot în exercițiul misiunii, polițistul Dorin Neațu, la fel de tânăr – 40 de ani e o vârstă incredibilă – aflat în slujba uniformei publice, încă din 2002, are o stare de rău, iar intervenția echipei medicale se dovedește tardivă. Inima lui Neațu, proaspăt numit șef de post în comuna Milcov, a încetat să mai bată. Diagnosticul e sec și implacabil: o boală ascunsă de inimă, căreia, prin simptomele anterioare, tânărul polițist nu i-a dat prea multă importanță. Chiar, cine se gândește, la 40 de ani, să insiste să, se caute, atunci când pe frunte, după o zi de muncă, îți trece o amețeală ușoară? O punem, fiecare, pe seama emoției, a stresului, a ratelor la bancă, a vieții de zi cu zi…
Ca și Gigină, Neațu e tot o victimă a sistemului! Dacă pe primul l-a ucis nebunia unui demnitar sau slugărnicia șefilor din dispozitivul de escortă din care acesta a făcut parte, în cel de-al doilea caz e tot o formă de ucidere din culpă! Ar trebui văzute investigațiile de rutină medicale la care a fost supus tânărul om al legii de la Milcov! Cine le-a făcut? Dacă le-a făcut cu adevărat sau doar au fost niște înscrisuri pe hârtie, săvârșite pe repede înainte, așa cum, de obicei, se face pe la noi: țara lucrurilor de mântuială. Și, mai e ceva care definește această ucidere din culpă asupra căreia trebuie insistat: polițistul rural, din România de azi, e deja o victimă a sistemului. Sunt prea puțini față de volumul de muncă, față de pretențiile tâmpite ale unor șefi care se calcă în picioare prin birouri supra-aglomerate, așteptând rapoarte și documente statistice de la cei care fac uneori lucruri ce depășesc imaginația condiției umane de rând.
Polițistul din satul românesc de astăzi e mai degrabă o victimă și nu un apărător al legii. Are prea puțină libertate de mișcare în timpul liber, o cantitate minoră de drepturi și timp să-și vadă familia doar între două telefoane: unul venit de la dispecerul din 112 și altul de la un coleg de serviciu care cere ajutorul! Fie pentru un schimb de tură, fie la o situație unde, de unul singur, nu poate ajunge să rezolve ceea ce scrie în fișa postului.
Deocamdată, polițiștii de la talpa țării nu vorbesc! Rabdă pentru un salariu care nu e deloc atât de mare cum se încearcă să se spună. Nu spun nimic pentru că liderii lor de sindicat, din plan județean, nu există, iar cei de la nivel național fac propagandă politică pentru clica lui Dragnea în toalete publice, unde accesul se face cu telecomanda televizorului pe care se află respectivele canala de… știri.
Cele două morți sunt, din păcate, în zadar! Cum, tot din păcate, în ambele cazuri, dacă vreun procuror va insista cu cercetarea, la un moment dat, judecătorul de caz va spune că de vină e mortul. Despre Neațu și Gigină ar mai fi putut fi multe de zis, în viața lor de zi cu zi. Din păcate, tocmai sistemul în care s-au angajat să lucreze voluntar i-a ucis cu două lovituri pe la spate. Crunt și nedrept!
Altfel, cei doi chiar au încălcat legea: și-au permis să moară fără să ceară voie șefilor pe linie ierarhică, șefilor lor pe linie politică…
