Dacă mâine s-ar deschide un club exclusiv al membrilor PSD care-l regretă pe Grindeanu, văzându-l în antiteză pe deja fostul premier cu titularul iminent de la Palatul Victoria, locurile ar fi, de îndată, ocupate. De mulți, care, până mai ieri, erau dușmani de clasă ai bănățeanului molcom care se pregătește pentru un concediu liniștit cu familia. Dacă altcineva ar fi creionat anticipat disoluția din partidul-stat, acum vreo lună, ar fi fost trimis la balamuc, dacă n-ar fi fost considerat reacționar…
Ceea ce se întâmplă acum în zona puterii arată altceva decât li s-a promis celor care au votat, masiv, stânga, la început de decembrie, în 2016. Bunul-simț și rațiunea sunt călcate în picioare. Cum poți să fii ministru bun și de perspectivă, în guvern, când, cu câteva zile mai devreme, ai fost sancționat prin blamul unei moțiuni de cenzură?
Altfel, despre prim-ministru curg în spațiul virtual râuri de bancuri. Seci sau spumoase. Toate având obiect profilul unui om care nu se încadrează unei asemenea demnități în statul român. Haideți s-o lăsăm încet cu Tudose și să-i acordăm, cu foarte mare reținere, prezumția de bună capacitate guvernamentală! Sunt multe aspecte din activitatea sa, care vin în contradicție frontală cu zidul bunelor intenții.
Însă, poporul pesedist se adaptează repede. Dacă până acum două săptămâni Grindeanu era cel mai bun, iar astăzi e dușmanul națiunii, povestea e actuală și cu Tudose de la Brăila. Azi e cel mai bun. Pentru că nu se știe data în care va începe să nu mai fie performant…
Drama celor care conduc sau, mă rog, sunt pe acolo, prin fruntea PSD-ului, este că acest partid se adresează, de multă vreme, doar propriului electorat, uitând că, dincolo de această graniță, există o chestie ca o țară, numită România. Unde locuiesc oameni, cărora li se insultă, constant, inteligența, convingându-i că Mihai Tudose e altceva decât ce vede toată lumea. Dar, problema, vorbind din perspectiva Oltului, cred că nu este la Tudose, ci e la Dragnea. La cel care, multă vreme, a beneficiat de toată susțínerea organizației PSD de la Olt, într-un mod necondiționat. I s-a pus totul pe tavă, i s-au acceptat, în numele unei investiții pe termen lung, și lucruri de… neacceptat.
Am văzut, în momentul anunțării validării interne a premierului, lânga acesta, un Liviu Dragnea, dintr-o dată, mic, apăsat și defect în punctele esențiale. Încercând să pareze, se acoperea de ceea ce a urât toată viața: de ridicol, de penibil. Chiar dacă nimeni nu se opunea, în acel moment, imaginii sale… Nimic din Dragnea de altădată. Profilul omului care simte că povestea e la capăt de drum.
Din păcate, aici a ajuns voluntar. Văd lista guvernului și caut, măcar în dreptul unui ministru, o legătură cât de mică cu Oltul. Cu Oltul pesedist, cel care, la fiecare scrutin, reușește să obțină destul de mult pentru coșul național al social-democraților, investind în zadar, dar și în alții.
Indiferent cât de bine va dudui programul de guvernare al lui Darius Vâlcov, aflat în exercițiul lui Mihai Tudose, câte obiective se vor îndeplini la toate evaluările ce vor veni, întrebarea care se pune este: dacă Liviu Dragnea mai este prietenul pesediștilor de la Olt? Ultimele evenimente arată că ai lui, de la Olt, au primit de la președintele partidului o palmă în loc de o strângere de mână.
Dar, timpul este în față și, cine știe, vom continua să credem că Butănoiu – secretar de stat la Agricultură – e de la Olt. Ne învățasem de pe timpul lui Toma, când Oltul puternic avea secretar de stat de la Focșani. Toată lumea s-a prins, și atunci, și acum, chiar dacă nimeni nu a vorbit în gura mare…
N.A.
Despre prietenia lui Liviu Dragnea cu PSD-ul de la Olt ar fi trebuit începute aceste rânduri, cu modul mișelesc în care Cătălin Rotea a fost trimis acasă, din poziția de secretar de stat la Dezvoltare. Tot de Dragnea, marele prieten al romanațenilor și al oltenilor. Sau cum s-o mai numi județul ăsta într-o zi…
