Suntem un popor căruia îi place să citească. Nu numai ziare, broşuri sau diverse produse tipografice, ci şi cărţi. Suntem un popor căruia îi place să-şi cuibărească mintea şi sufletul printre paginile volumelor tipărite cu satisfacţia că, prin lectură, reuşim să scăpăm de povara existenţei cotidiene. În vremurile noastre, când suntem prinşi în vâltoarea unui ocean de informaţii de dimensiuni excepţionale, cărţile se ridică cu mândrie din valurile mediocritătii informaţionale pentru a-şi croi drum spre inimile şi minţile cititorilor. Întotdeauna, ca popor, am perceput cărţile ca pe nişte balsamuri ale sufletului şi ne-am hrănit cu convingerea că ele au fost şi vor continua să rămână surse sigure şi valoroase de consolidare spirituală şi intelectuală. Este o onoare să scrii cărţi, este o onoare să fi cititor. Mai mult, putem înţelege lectura ca pe un act de mântuire existenţială, dacă asemănăm cărţile cu cei mai credincioşi amici ai sufletului, care ne sprijină în singurătate, ne ajută să uităm asprimea oamenilor şi a lucrurilor, ne potolesc patimile şi grijile.
Recent, mai precis duminică, 6 noiembrie a.c., la Vădăstriţa, mai mulţi oameni iubitori de carte, printre care şi primarul comunei Vădăstriţa, Marin Ciupitu, au participat la lansarea volumului „Crâmpeie de viaţă cu tâlc”, eveniment ce a fost organizat în incinta Căminului Cultural din localitate.
Carte lansată la Târgul de carte Bookfest
Cartea autoarei ElenaTănase a apărut la Editura Coresi Bucureşti, în acest an şi a avut lansarea oficială la Târgul de carte Bookfest. „Crâmpeie de viaţă cu tâlc” este o carte care merge direct la sufletul cititorului. Scrisă într-un limbaj simplu, accesibil, cartea ne aduce în atenţie întâmplări adevărate, petrecute, cele mai multe dintre ele, în comuna Vădăstriţa din judeţul Olt. Chiar pe coperta cărţii avem o imagine din Vădăstriţa, satul copilăriei autoarei. Lumea satului este surprinsă cu talent de autoare şi ne este redată nouă, cititorilor, în culori vii, autentice. Textele abundă în expresii populare, ceea ce conferă o savoare aparte lecturii. În acest sens, în prefaţa cărţii, scriitorul Malciu Marian afirmă: „abundă expresiile populare şi în celelalte povestiri; riscul de a nu fi înţelese de toată lumea ori de a produce confuzii fiind anulat printr-o transparenţă limpede asigurată de autoare prin mânuirea sigură a condeiului”. Cartea reuneşte 27 de proze scurte. Întâmplări prezentate de autoare sunt decupate din viaţa satului. Acestea au haz, dar şi tragism. Sunt cu adevărat „crâmpeie de viaţă” aşa cum ne spune titlul cărţii. Scrierile Elenei Tănase ne arată o scriitoare profundă, care reuşeşte prin cuvinte puţine să transmită sentimente, emoţii, trăiri puternice. Cartea din faţă ne arată o scriitoare ajunsă la maturitate, capabilă să extragă din experienţa sa şi a semenilor săi, acele întâmplări, secvenţe care dau semnificaţii profunde vieţii.
„Ca autoare a acestei cărţi, le mulţumesc Editurii Coresi din Bucureşti, care m-a onorat cu prezenţa, Primăriei Vădăstriţa, cu toată conducerea şi celor ce au venit de la Judeţ… la invitaţia Primarului Marin Ciupitu”, a spus Elena Tănase.
Alături de prieteni
Lansarea a avut loc în Căminul Cultural şi a fost onorată de un numeros public din această comună, dar şi din oraşul Corabia şi Slatina. Au fost prezenţi ca invitaţi de autoarea Elena Tănase domnul preşedinte Gigi Stănescu cu invitaţii acestuia.
Comuna Vădăstriţa se poate mândri cu doamna Elena Tănase, pentru că sunt foarte puţini autori astăzi care aleg să scrie despre lumea satului – o lume aparte, cu o frumuseţe specifică, cu valori morale transmise din generaţie în generaţie.
„De ceva vreme, aşteptăm această carte şi astăzi am avut bucuria de a o primi, cu dedicaţia şi autograful autorului, lucru pentru care îi mulţumesc foarte mult. Bineînţeles, într-o oră am şi «înghiţit-o», m-a binedispus, m-a amuzat, dar m-a şi pus pe gînduri, m-a emoţionat prin temele abordate.
Autorul ne spune poveşti scurte, gen „d-ale lu’ Nea Marin“, după cum menţiona şi domnul Malciu Marian în cuvântul său despre volum (de unde a şi pornit curiozitatea mea şi dorinţa de a avea şi citi cartea, lucru pentru care îi mulţumesc).
Un alt fapt care mă leagă sufleteşte de autor este oraşul Corabia, locul naşterii tatălui meu, dar pe care, până acum nu am ajuns să-l văd şi să-l cunosc, deşi mi-aş fi dorit.. Deci, pornind de la comuna Vădăstriţa, locul naşterii autorului, aflăm momente de haz, întâmplate în copilăria sa şi privite prin ochii şi mintea sa de copil. Aflăm de ce s-a rupt o nuntă, când mirele a aflat că „mingea a fost spartă“, cum o fată care alegea bărbaţii după criteriile ei şi nu-i convenea nici unul, a luat până la urmă unul cu toate defectele şi beţiv…, apoi apare una „borţoasă“, care mergea la veterinar că-i intrase o «tzapa în deşte». Începe volumul cu poveşti scurte şi hazlii, arătîndu-ne impresia sa de copil, care înţelegea limba-română la acel nivel, dar o explică la nivelul actual. Apoi, hazul, încet, încet, ia locul seriozităţii, încep poveşti care îţi mişcă sufletul. Mergând, în zilele dinaintea terminării cărţii, într-un magazin, fiind recunoscută, ca scriitor, autorul află povestea unei tinere, care o roagă să-i scrie istoria sa tragică… Astfel, o aflăm şi noi, cum această tânără a îngrijit şi crescut pe cei trei fraţi mai mici, prin câte a trecut, cu părinţii despărţiţi, egoişti. În altă poveste aflăm şi ce se petrece prin biserici… cum preoţi, care ar trebui să-ţi inspire încredere, să te atragă la credinţă şi biserica, fac gesturi şocante când e vorba de bani (am şi eu o asemenea experienţă, am povestit-o într-un comentariu, ceea ce m-a făcut să rămân cu un gust amar în legătură cu slujitorii bisericii). Una din poveşti este despre călătoria domniei sale la Ierusalem, drumul parcurs de Iisus, amănuntele reale şi cele istorice cunoscute te fac să vezi şi tu, ca cititor, ceea ce simte şi vede autorul. Toţi care au vizitat aceste locuri spun (din păcate, mi-am dorit şi încă îmi doresc să ajung acolo, dar nu a fost să fie) că te încarci cu credinţă, cu energie , cu pace şi linişte sufletească pentru toată viaţa. Cartea se încheie cu povestea din timpul războiului, a unui „mort“, care, prizonier fiind, simţea când i se făceau pomenile şi după 7 ani se întoarce, fiind vorba de o greşeală de nume asemănătoare.
Ce pot să vă spun este că, dacă îţi cade în mâini această carte şi ai deschis-o, atunci o închizi la ultima pagină. Este scrisă pe înţelesul tuturor, cu hazul omului de la sat, cu vorbirea lui, cu uşurinţă unei «şuete» a autorului cu cititorii. FELICITĂRI, doamna ELENA TĂNASE pentru una din multele dumneavoastră cărţi! Mulţumesc pentru şansa de a o citi”, spune Florentina Puricescu despre carte.
Despre autoare
Elena Tănase s-a născut la Vădăstriţa, judeţul Olt, la 3 aprilie 1950. Primii ani de şcoală i-a făcut în comuna natală. La 14 ani s-a căsătorit, iar până la 20 de ani a dat naştere la trei copii. După ce s-a despărţit de primul soţ, la scurt timp după ce s-a născut ultimul copil, s-a recăsătorit, în 1976 şi a avut încă o fetiţă, cu actualul soţ, Traian. Ca să-şi câştige existenţa şi să-şi poată creşte copiii, a lucrat ca muncitoare şi gestionară în industria alimentară, în diverse meserii. În 1989, şi-a luat bacalaureatul la Mătăsari, jud. Gorj (liceul îl urmase la Corabia, la seral), iar din 1990 a revenit definitiv în Corabia şi a început, printre altele, să scrie, „scrisul fiind pasiunea mea de copil, pe care, din păcate, viaţa nu mi-a dat şansa să o cultiv decât mai târziu”, după cum spune aceasta. În 2005, s-a înscris la Facultatea de Litere din Craiova, specialiazarea Română-Engleză, ID, pe care a absolvit-o în iunie 2008. Pe 18 septembrie 2006, i-a aparut vol. I din „Tragediile unei vieţi”, urmat în 2007 de încă două volume.
