America am văzut-o în poze. Odată am avut ocazia să ajung acolo, și am avut treabă acasă. Regret enorm! O a doua șansă nu mai vine… Despre State am citit mult. Covârșitor, impresii ale românilor care au fost acolo. Nu am căzut niciodată în capcana Americii perfecte. E o societate perfectibilă, cu lacunele ei. Mă supăr pe yankei, atunci când spun despre România că are capitala la Budapesta…
Alegerile de la ei, la început, nu m-au interesat. Pe parcurs, le-am privit cu atenție, dar cu detașare. Sunt atâtea mii de kilometri până acolo. Ciudat… le-am asemuit foarte mult cu cele din noiembrie 2014 de la noi. O mașină de vot spulberată de niște votanți care nu s-au regăsit în niciun sondaj de opinie. Ai fi zis că vin de pe altă planetă. Doar ca să voteze pentru Iohannis. Atunci, sistemul de la noi a pierdut pe mâna lui Victor Ponta. Și la ei era de așteptat să se întâmple la fel. Cel sincer, deloc găunos, pe placul celor mulți, tocmai pentru acuratețea existențială, a câștigat. E ca-n fotbal: așa au luat campionatul, în România, Unirea Urziceni, Oțelul Galați și Astra Giurgiu.
Din când în când, cei mici își au rația de libertate. E o filozofie ce trebuie înțeleasă! Dacă nu o pricepi, se transformă în tragedie. Între noi fie vorba, despre victoria lui Donald Trump am avut… certitudinea (sic!), atunci când am pariat cu bunul meu prieten, Andrei Iordache. E un consemn între noi: tot ce susține el, pierde. Și cât de multe argumente are în favoarea perdantului până în ziua votului…
Din felul de a fi, al lui Donald Trump, trebuie să învețe și ai noștri, de la Olt! Mulți dintre ei, cei care se cred zei, trăind zi de zi într-o minciună, cred că pot câștiga. Însă, atunci când se întâmplă asta, e doar o victorie de etapă, nu o bătălie încheiată. Nu sunt de acord cu cei care spun că se schimbă sistemul. Pur și simplu, lumea devine altfel. Mai simplă, deloc sofisticată, mai normală, cu oameni la fel.
Cei care zâmbesc pentru că așa cred ei că dă bine, promit, pentru că așa i-au învățat consultanții de la partid, dau bani degeaba. În ziua votului, de la un timp încoace, se declanzează un resort capabil să învingă mașina perfectă și să dea totul peste cap. Și dʾasta a câștigat Slatina Emil Moț. A fost el, exact cu rele, cu bune. Nu s-a ascuns după specialiști și asta a cântărit decisiv. Contează, însă, și pe viitor!
Ce bine ar fi ca în această campanie, ei, candidații, de stânga și de dreapta, să încerce să fie oamenii din ei. Unii cred că vor reuși. Alții, dacă nu se simt în stare, să stea mai mult de gardă! Îi încurcă și pe ceilalți. E vot pe listă. greșește unul, trag toți. Și invers este valabil…
Lumea se schimbă! Iar dacă cineva nu vede asta va fi schimbat tot de lume. A fi tu, exact așa cum se definește „TU”, e simplu, e ca aerul. Ca apa, chiar. A încerca altceva, duce fie în tragic, fie în penibil.
Sunt oameni normali printre candidații de la Olt. Mulți sunt așa. Dar sunt și actori de duzină, unii prizonieri în nodul cravatei, în metafizica concentrării absolute, ce sunt de neînțeles. Însă, sistemul electoral nu-i va separa la parlamentare chiar pe toți. La adăpostul listei vor câștiga o bătălie și nu un război. Piesa nu se sfârșește aici! E ca la Pitiș: „Țineți mine/Sfârșitul nu-i aici!”
Până atunci, pe 11 decembrie, e păcat să nu mergem la vot. E, poate, cel mai mare păcat! E ca o sfidare la adresa celor căzuți pentru pământ, știuți și neștiuți, în războaiele mari în care ne-au băgat alții. Singurul care ne-a privit pe noi a fost cel din 1877. Celelalte, golăniile altora…
