Fac parte dintre acei români care cred că ţara asta va fi salvată. Nu de americani sau de ruşi, cum acreditează nişte gugustiuci, astăzi, ipoteze fel de fel. Spun, ori de câte ori am ocazia că, într-o zi, ei, românii din România sau din toate colţurile pământului, îşi vor lua, cu adevărat, ţara înapoi. Există un potenţial latent, o flacără de veghe, care, odată şi odată, se va aprinde, iar după ce se va întâmpla asta, nimic nu ne va mai sta în cale.
E imposibil să ducem mai departe atâta mediocritate câtă e pe umerii noştri astăzi. Într-un fel, se simte ceva în aer. A fost anul trecut o zvâcnire la Colectiv, acum vreo doi ani, altceva la Ponta. În ziua în care nu a câştigat neapărat Iohannis, ci, pur şi simplu, s-a întâmplat ceva.
Am aflat întâmplător acum câteva zile despre isprava unor copii din Slatina, nişte puşti de 10 ani, ajunşi tocmai la Barcelona, în capitala fotbalului internaţional, la un turneu dedicat segmentului lor de vârstă. Copiii pregătiţi de Dan Baciu, un om de fotbal de care nu am auzit mai multe decât se aude despre gloabele mari ale acestui sport, susţinuţi de Sebi Noaţă, omul care a pus bazele a ceea ce se numeşte Atletic Slatina, au măturat cu echipe cu pretenţii. Venite din Catalonia, din Anglia, din Franţa, din Finlanda. Regiuni şi ţări unde fotbalul este religie sau politică de stat. Victorii categorice ale copiilor de la Slatina, iar dacă pe unii i-au bătut cu 11-0, pe alţii cu 8-1, cel mai strâns scor a fost de… 4-1. Prestaţia lor, fabuloasă. Puştii de la Slatina, dintr-un orăşel pierdut în estul Europei, au fascinat. Cei mari, care se pricep la fotbal, şi pregătesc generaţiile viitoare, au stat cu ochii pe ei.
Dovadă în acest sens, un turneu de la anul din Anglia, unde ai noştri, sunt deja invitaţi de bază. Asta după ce, la Barcelona, golgetărul turneului e un slătinean. Cel mai bun portar e tot de la noi. Într-o competiţie sub egida FC Barcelona. Asta ca să fie clar, să nu existe dubii sau cineva să pună la îndoială meritul acestor copii excepţionali.
Iată echipa de la Barcelona, cea care a schimbat filozofia fotbalului, acolo unde cei mici doar participă şi nu câştigă niciodată: portari – Fabian Ioja, Cristian Vlad, Răzvan Paraschiv; fundaşi – Rareş Nicolae, Alexandru Bobeică, Mario Dudu, Luca Popa; mijlocaşi – Luca Zamfir, Marius Mierlescu, Mario Ene, Mario Mihalea, Dragoş Vlădescu, Ianis Iancu, Alexandru Tutia; atacanţi – Alex Enăchioaia, Alessio Tudor, Mihnea Andrei Vasile.
Cu siguranţă, într-o zi, pentru aceşti copii de aur, se va face dreptate şi pe plan local, în sensul că Primăria Slatina le va pune la dispoziţie şi lor, fie şi contra-cost, baza de pregătire de la „1 Mai”, cea unde copiilor de mai sus le este, pur şi simplu, interzis. Ar fi un gest de normalitate, altfel nu există nicio şansă ca peste ani, când ei vor ajunge în lumea selectă a sportului de înalt nivel, să-şi amintească de Slatina ca despre un oraş care le-a fost primitor într-o etapă a vieţii.
Sau, cine ştie, citind aceste rânduri sau necitind, deci din proprie iniţiativă, primarul de la Slatina, Emil Moţ, va acţiona în sensul transformării CSM Slatina într-un club sportiv adevărat, ceea ce, din păcate, astăzi, nu este.
Minunea de la Barcelona e parte a Slatinei, chit că unii vor spune că e doar un proiect privat. Altfel, dacă nu vom şti să ne bucurăm de reuşitele unor copii frumoşi, în cazul ăsta ne întrebam: ce ne mai poate motiva în viaţa de zi cu zi?
Foarte frumos articolul!
Ma mandresc cu finutul meu, Mario, golgeterul turneului si cu toti colegii lui!
Ce nu stie lumea, de fapt, este ca parintii acestor copii, pentru deplasarea la Barcelona, au suportat costuri de 2000 de lei plus ceva bani de buzunar. Pentru unii n-a fost chiar usor!
Daca nu se implica si autoritatile, in sustinerea copiilor nevoiasi, o sa face performanta doar cei bogati!