„Doina Oltului” îl încurcă pe marele rapsod Ion Crețeanu!

La început au fost „Plaiurile Oltului”. Un proiect cu intenții bune, susținut de președintele Consiliului Județean Olt din vremea aia, Marin Ionică. Ulterior, după schimbarea… schimbării, cu ceva abstracție față de perioada Copilău, răsplătit pentru actele de vitejie din prima linie a frontului, Costinel Alecsandrescu ajungea la… „Doina Oltului”. Ani buni, cu micile sincope de rigoare, când dansurile turcești și kazaciocul făceau parte din cultura tradițională a locuitorilor județului Olt.

Chiar și așa, cu micile excepții, căci perfecțiunea e o ipoteză și nu o certitudine, despre vizibilitatea „Doinei Oltului” în județ, și nu numai, nu poți vorbi în sens negativ. După o poveste în care toată lumea beneficiază de o prezumție de nevinovăție, la conducerea ansamblului oltean a fost chemat, după ce s-a arătat discret interesat, rapsodul de la Voineasa, de lângă Balș, Ion Crețeanu.
A urmat un concurs specific, cu rezultat așteptat. De atunci, e greu de spus că „Doina Oltului” funcționează pe avarie, pentru că, nimic din proiectul managerial, dacă o fi existat așa ceva, al lui Crețeanu, nu se vede. Iar timp a trecut, cât de cât, de la instalarea sa până acum…
E greu să privești calitățile artistice ale cantautorului Crețeanu. Nu-i combat și nici nu-i susțin pe cei care spun că domnia-sa îl privește prea mult pe Grigore Leșe, în seara de dinaintea concertelor, sau că originea doinelor sale e ceva mai îndepărtată de granițele administrative ale județului Olt. E polemica altora și… doar atât!
Însă, directorul Crețeanu, de la „Doina Oltului”, acolo unde este plătit din bani publici, chiar nu are timp să facă ce și-a asumat, și pentru ce e plătit. Când nu e la Montreal, e la Cambridge, iar când tocmai zici că l-ai găsit acolo, omul a ajuns, între timp, la Beijing, în China. Printre alte escale, mai apropiate sau mai îndepărtate. Drumuri făcute, mult mai mult, pentru a se promova pe sine, spiritual și material, cu mult mai atent la aspectul personal decât la profesiunea primită răsplată după ce l-a entuziasmat, cândva, pe Paul Stănescu. Până ieri, președinte al Consiliului Județean Olt.
Să dai cu pietre într-un artist, în calitățile sale, este o blasfemie. Nu este un demers jurnalistic corect. E aprioric pierdut acest război. Însă, cred că domnul Ion Crețeanu a intrat într-o încurcătură, din care ar trebui să iasă onorabil! Să aleagă între un traseu planetar, unde există interes principal, pe persoană fizică, și managementul unei structuri de interes public, unde se cere puțin altceva decât priceperea și destoinicia sa la tras cu solzul pe corzile de la cobză…
Mai mult, în câteva ieșiri publice, legate, să zicem, de ultimul turneu, pozițiile artistului-manager îl dau repede de gol. Omul vorbește despre tradiție, artă, folclor, legându-le de persoana sa, privindu-se ca un salvator al națiunii, și mai puțin ca un om angrenat într-un proiect numit „Doina Oltului”. În aceste declarații, luate așa, la întâmplare, din opera mondială a internetului, se vorbește de concerte frumoase, ziditoare pentru sufletul artistului Crețeanu. Așa o fi, dacă spune el, dar la un moment dat, unui artist de valoare imensă, cum se vede… modest, pe sine, cel în cauză, „Doina Oltului” i s-a pus în cale și-l încurcă al nabi de mult.
Poate din cauza ansamblului și a proiectelor pe care ar trebui să le facă pentru județul Olt, omenirea poate pierde un mare rapsod. Cu cât o alegere mai grabnică, cu atât mai bine! Chiar pentru toată lumea… Siajul la nesfârșit, între proiectul  personal și cel județean, produce pagube în ambele părți. Unde mai pui că, dacă nu mâine, poimâine; Crețeanu și puțină „Doina Oltului”, trebuie să ajungă în Anglia, în Italia, din nou în Canada, în Spania și-n multe alte locuri unde se cere și de unde se câștigă.