Hotărât lucru: pesediștii olteni sunt nerecunoscători. A trecut aproape o lună de la alegerile locale și nici până acum nu s-au gândit să-i acorde un premiu, o diplomă, o distincție, o… ceva, domnului deputat Gigel Sorinel Știrbu, pentru munca depusă în campania de la alegerile locale. Fără ajutorul său (direct și indirect) stânga nu ar fi reușit să obțină, la Olt, un asemenea scor istoric. Dar, până la dezvoltarea acestei teme, privind acțiunile desfășurate de Știrbu, subiectul de astăzi e altul. Legat, indirect, de același președinte numit al PNL Olt…
Pentru a înțelege cele ce urmează, trebuie început cu o pildă devenită folclor local, purtată din gură în gură, încă de acum un deceniu, plecată spre națiune din sediul PNL Olt, din inima Organizației de Tineret. Cică, dacă un liberal se duce într-o pădure cu Gigel Știrbu și cu o scară, iar liberalul se urcă într-un copac, Gigel îi va lua imediat scara. I-o va da înapoi, suspendatului din înălțime, pentru a reveni pe pământ, abia după ce va primi, cel de la sol, asigurări depline și recunoștință pentru binefăcătorul său… Oare câți oameni s-or fi urcat, de atunci până astăzi, în copacii din pădurile liberale de la Olt?
Recent, la începutul săptămânii, ultima din iunie a anului 2016, Andrei Iordache, numit și el președinte la PNL Slatina, ales consilier local pe lista lui Marius Bălașa, a ieșit la atac, parafrazând începutul disputei pentru toamna fierbinte a parlamentarelor. Cam devreme, dacă vrem să-i vedem pe olteni ca pe toți românii, mai doritori de concedii decât interesați de politică.
De pe poziția publică, Iordache a atacat. Pe Marius Oprescu – președintele Consiliului Județean Olt, prietenul său (fără ghilimele, sunt documente doveditoare în acest sens), pe Paul Stănescu – fostul președinte al Consiliului Județean, președinte PSD Olt, autorul marilor reforme din Spitalul Județean de Urgență Slatina (cum susține Andrei Iordache), și pe Emil Moț, primarul legitim al Slatinei. Toți trei, în opinia generală, definită prin niște substraturi ascunse, știute doar de declarant, sunt… infractori. Declarație politică, descărcare nervoasă sau opinie la cald pentru a obține o poziție consolidată în PNL? Iordache știe răspunsul, iar cum e atât de abil, nu va opina niciodată, cu exactitate, ce a vrut să spună…
Până la un punct, supărarea lui e plauzibilă, dacă asculți doar o parte. Adică, pe autor. La o privire neutră, generată de o multitudine de opinii, e altceva. Un punct de vedere în care nu se regăsesc elementele definitorii găsite în DEX sau căutate pe Wikipedia, acolo unde definiția substantivului e mai complexă.
Cu siguranță, în ziua când Andrei Iordache nu se va mai regăsi în echipa lui Știrbu, iar politica liberală i se va pare un atac la siguranța națională, când doza concentrată de supărare va depăși, ca la începutul săptămânii, limita sa internă, într-o altă zi, poate în sediul PNL sau în altă parte, neprecupețind niciun efort, acesta va ieși la atac. Așa cum a spus despre Stănescu, Oprescu și Moț, o va face și la adresa lui Gigel Sorinel Știrbu, pe care, cu siguranță, îl va defini drept un… infractor! Ziua asta e plauzibilă. E aproape iminentă. Dar, până atunci, cred că membrii comunității slătinene așteptau de la cel care a intrat foarte ușor în rolul de lider al opoziției (poziție câștigată fără concurență pe post) altceva decât o declarație politicianistă. Cum ar fi fost, să zicem, dacă la prima conferință de presă, Andrei Iordache ar fi adus în conștiința slătinenilor câteva proiecte de hotărâre de consiliu local, privind dezvoltarea Slatinei și confortul slătinenilor? Și… sunt multe de făcut! Chiar dacă el știe sau nu știe asta…
