Acasă Interviu Interviu cu Ioana Andreea Dogeanu, scriitoare și studentă în cadrul S.N.S.P.A București

Interviu cu Ioana Andreea Dogeanu, scriitoare și studentă în cadrul S.N.S.P.A București

865
Volumul „Dreptul de a iubi” se adresează celor care în pofida rutinei ce ne ştirbeşte atenţia, mai cred că dragostea adevărată există şi că odată ce-ţi iese-n cale îţi înmânează invitaţia către eternitate

Ioana Andreea Dogeanu este numele unei univers feminin, al unui univers oltean, al unei tinere dinamice și hotărâtă să schimbe ceva în viața extrem de agitată a semenilor săi…
Absolventă a Colegiului Naţional „Radu Greceanu” din Slatina, acolo unde a învăţat tainele filologiei, iubirea pentru literă și poezie, Ioana este actualmente, studentă în cadrul Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative (SNSPA) din Bucureşti. Asta, într-un moment în care, mulți sunt aceia ce militează pentru o nouă clasă politică, dar prea puțini mai au curajul să se implice chiar din interior!
Pentru Ioana tinereţea este un atu, dar și un dar, unul pe care aceasta îl exploatează în cel mai frumos mod, atât în viața de zi cu zi, cât și în scrierile sale. Despre frumuseţea, simplitatea lucrurilor și planurile de viitor ale tinerei Ioana Andreea Dogeanu, în fiecare rând din interviul următor…

– Scurtă prezentare: cine este Ioana Andreea Dogeanu?
– Sunt o fată simplă. Am copilărit în Potcoava, cea mai mare parte a copilăriei mele mi-am petrecut-o alături de bunici şi pot spune cu toată convingerea că a fost cea mai fericită perioadă din viaţa mea (cred că pentru toţi copilăria este cea mai frumoasă etapă a vieţii). A mea a fost una atipică, bunica mi-a fost şi mamă şi bunică, dar şi o prietenă de nădejde, chiar şi acum mă consult cu dumneaei de fiecare dată când iau o decizie. Este un om minunat şi mă simt binecuvântată că o am! Liceul l-am făcut în Slatina. Am terminat un profil de Filologie – Bilingv – Engleză în cadrul Colegiului Naţional „Radu Greceanu” din Slatina. Perioada liceului a fost cea în care am acumulat cele mai multe cunoştinţe, în care mi-am format personalitatea şi cea care şi-a pus amprenta asupra viitorului meu, fie că vorbim de cel profesional, fie că vorbim de cel personal. Mă refer şi la cel personal, pentru că în cei 4 ani de liceu, am întâlnit oameni de la care am învăţat foarte multe lucruri, iar aici ţin să le mulţumesc celor care au avut un cuvânt de spus în ceea ce mă priveşte şi care au avut o mare influenţă asupra mea: profesorii. Cei care au fost pentru mine oameni, înainte de a-mi fi dascăli. Mă bucur că am avut oportunitatea să-i întâlnesc pe perioada studiilor şi să reuşesc să păstrez legătură cu dumnealor chiar şi după finalizarea acestora. După examenul de Bacalaureat, am hotărât să dau admiterea la Facultatea de Ştiinţe Politice – Specializarea Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative (SNSPA) din Bucureşti, iar în prezent sunt studentă în cadrul acestei facultăţi.

– Să înțelegem că eşti ancorată deja în viaţă politică?
– Din 2015 sunt membră a Partidului Social Democrat din judeţul Olt, mai exact fac parte din ramură tânăra a acestui partid: Organizaţia de Tineret a Social Democraţilor din Potcoava – unde îndeplinesc funcţia de secretar general. Am hotărât să mă afiliez acestui partid din motive ideologice, pentru că pledez pentru socialism. Echipa din care fac parte este una dinamică şi plină de idei, întotdeauna existând dezbateri şi discuţii constructive. Îmi doresc să schimb percepţia oamenilor despre zona politică şi, de ce nu, pe viitor, să pot face ceva nu doar pentru comunitatea din care provin, ci şi pentru altele. Cu această idee am pornit atunci când m-am hotărât să fac politică, nu doar să studiez politică: să las ceva bun în urmă şi să încurajez câţi mai mulţi tineri să se implice, să dovedesc că prin muncă şi perseverenţă se poate! Pentru că schimbarea nu se produce brusc, e nevoie de timp şi trebuie să plece de la baza piramidei spre vârful ei.

– Aveai și alte opțiuni. De ce Facultatea de Ştiinţe Politice?
– Privesc şi încerc să descopăr politica din perspectiva unei tinere, care speră să facă din pasiunea ei o carieră. Așa cum spuneați, pentru mine, Facultatea de Ştiinţe Politice a fost o opţiune, recunosc, dar nu şi singura. Înainte de a face această alegere, fusesem admisă la Facultatea de Istorie – specializarea Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, dar şi la Facultea de Science Politiques din cadrul Universităţii din Bucureşti. M-am hotărât să merg la Facultatea de Șiinte Politice – SNSPA, în urmă mai multor consultări, informări, evaluări şi reevaluări în vederea luării unei decizii, iar în final am decis că această facultate este cea care se pliază mult mai mult pe aşteptările mele şi modul în care consider eu că trebuie predate anumite materii când vine vorba de un domeniu atât de larg şi ofertant precum cel politic, în care trebuie să fii în orice clipă la curent cu ultimele evenimente, nu doar politice, ci şi sociale şi culturale şi bineînţeles, să dispui de o baza cât mai largă de cunoştinţe din diferite domenii. Personalul didactic din cadrul acestei facultăţi este unul profesionist, care dă în orice moment dovadă de flexibilitate şi este atent la nevoile şi problemele pe care le ridică orice student. Se pune mult accentul pe dezvoltarea capacităţii de a gândi şi critică evenimentele, fenomenele, anumite comportamente din societatea românească, dar şi internaţională. Îmi place că profesorii pun mult accentul şi pe latura practică, pe îmbinarea noţiunilor teoretice cu activitatea practică, dar şi pe corelarea acestora. Nu regret nicio clipă că am ales această facultate, și chiar dacă a trecut doar un an, pot spune că am învăţat o multitudine de lucruri interesante la care, altfel, nu cred că aş fi putut avea acces, dar mai ales pot spune că am o altă viziune asupra a tot ceea ce este în jurul meu şi privesc totul dintr-un alt unghi, unul mai obiectiv, mai ancorat în contingent.

– Care sunt hobby-urile tale?
– Sunt pasionată de literatură şi poezie. Îmi place să citesc. Citesc aproape orice. De ce? Din egoism, nu pentru alţii, pentru mine, pentru a află lucruri noi, pentru că eu consider că în orice carte poţi găsi ceva interesant, la fel cum poţi învaţa ceva de la fiecare om cu care intri în contact. Îmi place să ascult muzică, să mă plimb prin parc, să gătesc, să mă joc cu copiii, să călătoresc, lucruri normale, pe care cred că orice om le face cu plăcere. Iubesc animalele, în special câinii. Îmi place Istoria şi să descopăr locurile cu o oarecare încărcătură istorică, întotdeauna am fost fascinată să aflu „povestea din spatele zidurilor”. De aceea nu ezit nicio clipă atunci când vine vorba de a vizita un loc care m-ar putea face să mă simt cu câteva secole în urmă. Îmi place să merg la teatru foarte mult, să dansez, să stau de vorba cu oamenii care au ceva de spus, oameni care au poveşti interesante de viaţă şi de la care pot să mă inspir. Ador momentele de linişte în compania familiei şi a prietenilor apropiaţi. Uneori când am timp îmi place să merg să citesc în aer liber, mă relaxează şi mă scapă de toate energiile negative de peste zi.

– Ce înseamnă pentru tine „Dreptul de a iubi”? Vorbeşte-ne despre cartea pe care Ioana Andreea Dogeanu o lanseză în penultima săptămână a lunii iunie, la Centrul Cultural „Eugen Ionescu” din Slatina!
– Volumul pe care îl voi lansa vineri, pe 24 iunie 2016, la Centrul Cultural „Eugen Ionescu” din Slatina a fost un vis de-al meu, devenit realitate. După cum spuneam mai sus, poezia este una din marile mele pasiuni. Simt că în versuri îmi pot transpune cel mai bine trăirile, emoţiile, sentimentele. Pentru că aşa cum sună şi unul din motto-urile cărţii mele: „Poezia este întruparea unei emoţii!” Mi-am dorit că la 20 de ani să reuşesc să lansez primul meu volum de poeme. În mare parte sunt poezii de dragoste, de aici şi titlul: „Dreptul de a iubi” – titulul l-am ales în urmă consultării cu domnul George Smarandache, cel care m-a susţinut şi m-a încurajat enorm în acest demers, şi fără sprijinul căruia nu aş fi reuşit să duc la capăt acest proiect, iar pe această cale îi voi rămâne veşnic recunoscătoare. Un alt cuvânt important de spus l-a avut domnul Cornel Udrea, o personalitate culturală remarcabilă, care a avut plăcerea să-mi scrie prefaţa cărţii. Pentru mine vestea acceptării propunerii domnului Cornel Udrea de a-mi scrie prefaţa a fost nu doar o bucurie, dar mai ales o onoare, pentru că l-am admirat ca om, dar mai ales pentru munca şi realizările domniei sale. Am avut două propuneri de titlu, care-mi aparţin: „Valsând cu Dragostea” şi „Dreptul de a iubi”, iar în urmă consultărilor am căzut de comun acord să rămână ultimul. Cred că fiecare om are o poezie proprie. Poezia mea se naşte din cele mai sincere şi pure sentimente, din dragostea pentru oameni, din frumuseţea clipei, din simplitatea încununată cu efervescenţa dată de vârsta tinereţii. Îmi place foarte mult o replică din filmul „Pacientul Englez”, pe care am reţinut-o şi în care pot spune că mă regăsesc: „În fiecare noapte te scot din inima mea şi în fiecare dimineaţă te găsesc mereu acolo”.

13432271_1404587639567243_2891001875505600954_nVolumul „Dreptul de a iubi” se adresează celor care în pofida rutinei ce ne ştirbeşte atenţia, mai cred că dragostea adevărată există şi că odată ce-ţi iese-n cale îţi înmânează invitaţia către eternitate – o eternitate plină de sublim şi inocenţa. Iubirea se poate manifesta în numeroase moduri, iar coloritul sentimentelor este unul variat. Eu mi-am ales să-mi cant iubirea, dar şi regretul deopotrivă în versuri peste care se va aşeza timpul cu ale sale păreri şi nuanţe de sentiment, care-mi vor şlefui sufletul. Nu concep viaţă fără iubire…Sfântul Apostol Pavel spunea: „Dacă Dragoste nu e, nimic nu sunt!” Dacă iubirea ar dispărea din lumea aceasta, eu nu mi-aş găsi sensul pe acest Pământ.

– Unde te vezi peste 10 ani?
– Am învăţat că nu e bine să îţi faci planuri pe termen lung, pentru că ajungi să trăieşti captiv într-un viitor mult prea îndepărtat, neglijând prezentul, uitând să mai trăieşti clipa. O imagine de ansamblu a cum mă văd peste 10 ani nu am sau este mult prea vagă, deocamdată mă bucur de ceea ce am şi sunt acum, mă bucur de familia mea, de prieteni şi de fiecare moment. Încerc să trăiesc frumos şi să găsesc un echilibru în tot ceea ce fac, cred că aşa se traduce succesul în viaţă: prin echilibru. Doar cei care au reuşit să-l atingă, pot spune într-adevăr că au avut succes. Până atunci voi face tot ceea ce simt şi ce consider că mă va mulţumi, important nu este unde, cum sau alături de cine voi ajunge peste 10 ani, important este să fiu mulţumită sufleteşte cu tot ceea ce am realizat până atunci, dar şi cu eşecurile care sunt inevitabile, până la urmă. Întotdeauna am spus că: „Sunt ceea ce am ales să fiu!”, şi cred că şi peste un deceniu, indiferent de circumstanţe, voi spune acelaşi lucru.

– Ai vreun model după care te ghidezi în viaţă?
– Bineînţeles! Ar fi pură ipocrizie să afirm că nu am modele, dar ele se schimbă odată cu vârsta, acest lucru ne ajută să evoluăm. Modelul de la vârsta copilăriei nu mai este acelaşi la vârsta adolescenţei, şi cu atât mai puţin la vârsta tinereţii. Am admirat-o mereu pe actriţa americană Elizabeth Taylor pentru modul în care percepea ea viaţă şi relaţiile umane, pe Margaret Thatcher pentru tăria caracterului şi pentru că a fost o personalitate politică vocală pe scenă politică internaţională, Hillary Clinton, Michelle Obama, dar şi Oana Pellea sau Maia Morgenstern, femei care din punctul meu de vedere au jucat rolul unor formatori de opinie şi de la care eu m-am inspirat mereu. Prin urmare, după cum vedeţi, nu am un singur model, ci mai multe, iar ele se schimbă odată cu vârsta şi aşteptările mele, dar vă pot spune că am un singur erou şi acela este: MAMA. Şi nu pentru că ar face perfect totul, nici vorba, ci pentru că a reuşit cumva să mă înveţe, fără urmă de blazare, că nu am nevoie de eroi. Iar dacă vreodată aş putea crede că am, eu, doar eu aş putea să fiu eroul meu.

– Ce mesaj ai pentru tinerii din generaţia ta?
– Cea mai mare greşeală a generaţiei mele este că nu lasă viaţa să decurgă de la sine: frumos şi natural! Vrem totul cât mai repede şi cât mai mult! Văd tineri care îşi varsă durerea în alcool, unii sunt minori, alţii abia ce au împlinit 18 ani, pierd timpul prin cluburi, iar fetele se îmbată cu falsa idee că trebuie să te dezbraci pentru a cuceri un băiat. Din punctul meu de vedere, mass-media joacă un rol crucial şi este cea mai mare responsabilă pentru aceste comportamente. Vedem că se promovează mediocritatea, iar pseudo-vedetele sunt ridicate la rangul de valori societale. Mulţi tineri iau de bun tot ce li se oferă ca produs audio-vizual, iar eu nu îi învinovăţesc pe ei, ci pe cei care încurajează aceste anomalii cu bună ştiinţă. Din păcate pierd cei mai frumoşi ani şi se grăbesc, ca la 20 de ani să îşi dea seama că au sufletul gol. Greşelile acestea îi vor urmări pe unii toată viaţa, vor fi ca o cicatrice, pe care vor vrea să o repare, dar va fi prea târziu. Nu sunt în măsură să dau sfaturi, încă nu mă consider suficient de matură, dar cred că ar trebui să surprindem în fiecare moment frumuseţea vieţii, care se traduce prin simplitate şi măsură în toate acţiunile pe care le întreprindem.

– Care este întrebarea pe care ţi-ai adresa-o şi ce răspuns ai da?
– Mereu m-am întrebat: Care este scopul existenţei mele? Un răspuns suficient şi plauzibil nu vă pot da, deocamdată, pentru că nu am trăit destul, iar viaţă este surprinzătoare cu fiecare moment. În fiecare zi descopăr câte ceva nou, în fiecare zi mă descopăr pe mine însămi. Poate doar la sfârşitul vieţii reuşim să ne dăm seama care a fost scopul celor trăite, de ce ni s-a dat şansa la viaţă şi poate… nici atunci! Nu pot decât să las timpul să-mi decidă adevăratul scop, menirea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.