Acasă Actualitate Învăţământul românesc de la grădiniţă la bac, de la Spiru Haret la...

Învăţământul românesc de la grădiniţă la bac, de la Spiru Haret la zi…

188

Şcoala românească, de la A.I. Cuza şi Spiru Haret, a evoluat în etape diferite de dezvoltare, chiar pe vremuri de războaie, de ani secetoşi, de mari inundaţii ori boli contagioase. Cadrele didactice, elevii şi părinţii au privit tot mai sus în domeniul ştiinţei şi tehnicii naţionale şi mondiale.

La începutul acestui anotimp, când secetos, când ploios, s-au desfăşurat examenele de bacalaureat şi, respectiv, cel de adimitere în liceu, cu pregătirea pe câte un ciclu de patru ani. Drept urmare, a avut presa ce să clănţănească în această vară, când fierbinte, când răcoroasă.

Într-o sută de ani, învăţământul românesc a trecut prin două războaie mondiale, anii secetoşi 1946, 1947, tifosul din 1916, 1917, ciuma comunistă de aproape 50 de ani… şi tot a evoluat de la scrierea cu pana de gâscă, stiloul lui Petrache Poenaru, la marile dotări cu sistemul de calculatoare din zilele noastre.

Fac parte dintr-o generaţie cu mama neştiutoare de carte, care n-a fost dată la şcoală, în timp ce, subsemnatul, am fost dus la Liceul „Radu Greceanu” de bunica mea, chiar la final de al doilea război mondial, în toamna anului 1944. Cine mai avea timp de analize pompoase, de comparaţii sfărăitoare, de procentaje şi chiar de anchete şi sancţionări?

Mai mult, cel mai dureros mi se pare faptul că aproape în fiecare an cu BAC, cu examen de intrare în liceu, se găsesc şi doi, trei tineri slabi de îngeri care se sinucid sau recurg la tot felul de gesturi cu urmări grave, din cauza rezultatelor slabe la examen. În decursul timpului am avut elevi care ameninţau că se duc la Olt, să se înece dacă rămân corigenţi ori repetenţi. De multe ori le spuneam: „Ce fac cei din Sahara, că n-au nici măcar apă de băut? Se pot îneca în nisip?”.

Am găsit, în opera marelui savant Nicolae Iorga o zicere că: de s-ar prezenta la asemenea examene, sigur nu ar trece. Pe vremea lui Spiru Haret, am găsit în arhiva comunei Corbu nume de elevi absenţi de la şcoala primară, iar părinţii erau amendaţi pe liste date la agentul fiscal.

Azi, sute, ba chiar mii de elevi părăsesc şcoala, fiindu-le ruşine că au rămas corigenţi ori repetenţi. În timpul activităţii mele am avut şi părinţi care ne-au rugat să le lăsăm copii repetenţi, ca să înveţe mai bine. Şi uite cum, unii repetenţi prin clasa a VIII-a sunt azi patroni, ori sunt la muncă prin alte ţări şi nu s-au mai aruncat în Olt.

În anii 1959-1980, catedrele de matematică, limba-română, fizică, chimie, erau de 15 ore pentru profesori şi nu de 18 ore, iar diferenţa de trei ore era pentru a face pregătire cu cei care urmau să intre la liceu. Adică, un ministru activist comunist înţelegea mult mai bine să organizeze învăţământul decât cei cu doctorate prin străinătate… Iar astăzi, BAC-ul a vevenit sperietoarea tinereţii.

Consiliul Naţional al Audiovizualului are timp să dea amenzi şi nu să facă programe care să ajute tineretul să se pregătească pentru şcoală, pentru examene şi BAC. Eu ascult mult România Cultural la Radio, dar anul trecut n-am auzit o poezie de Bacovia, ca mai apoi să le dea la exemenul de bacalaureat…

Date geografice, istorice, planşe, hărţi, ar putea fi expuse în trenuri, în sălile de aşteptare, holurile de şcoală, prin primării, chiar şi în magazine, astfel încât înălţimea munţilor, lungimea de ape curgătoare, adâncimea lacurilor, întinderea câmpiilor, flora şi fauna, să fie însuşite mult mai uşor, fără să vrea.

Am întâlnit elevi eminenţi, dar care nu cunoşteau floarea-soarelui, elevi care nu disting pomii fructiferi, leguminoasele şi rădăcinoasele din ciorba de pe masă. Şcoala, de la grădiniţă până la final de liceu şi examenul de bacalaureat, trebuie să fie şcoala vieţii, a întregii societăţi, atât prin cărţi, prin tot ce poate vedea şi auzi elevul şi nu numai, între zidurile şcolii.

În aceste zile, se judecă şi procesul torţionarului Vişinescu, dar vorba românului: „Cu o floare nu se face primăvară”. Unde sunt, câţi mai sunt procurorii şi judecătorii de atunci care judecau de formă şi-i trimiteau la închisori pe cei care nu-şi achitau cotele de cereale, lapte, unt, care nu se supuneau regimului, care erau daţi afară din şcoli, din liceu, aşa cum a fost grupul de elevi din Liceul „Radu Greceanu”. Unde sunt anchetaţi activiştii de partid care, prin 1952, au stabilit ce elevi, fii de chiaburi, de preoţi, de negustori, de foşti politicieni, să fie daţi afară din liceu, în special cei din liceele pedagogice? Cine-i judecă pe activiştii de partid care tăiau de pe listele de admitere în liceu fii de chiaburi?

Arhivele fostelor raioane de partid sunt încă la păstrare, întrucât n-au fost expertizate, ordonate, mii de metri liniari de raft. Ei, bine, din acele procese-verbale ale P.C.R. porneau clienţii lui Vişinescu.

Tot în arhivele secrete ale P.C.R. se află şi dosarele cu şcolarizarea prin licee fără frecvenţă a activiştilor de partid, ai U.T.C., sindicat, prin anii 1962-1970, de formă… Căutaţi, domnilor ziarişti, cum au urmat liceul la fără frecvenţă foştii activişti, cum au dat ei BAC-ul, cum au făcut facultatea şi doctoratul! Pe baza acestor examene de formă, foştii activişti au pensii mari, nu chiar atât cât are Vişinescu…

Prin anii 1958-1960-1965 fiecare sfat popular raional avea repartizate locuri în facultăţi la medicină, istorie, mecanică, agricultură etc. şi cei stabiliţi de comitetul executiv raional erau admişi pe baza unui examen formal. Ei trebuiau să fie fii de colectivişti, ori de muncitori, de activişti. Mai departe, şi în anii 1970-1980, la facultăţile de filozofie, ziaristică, psihologie, istorie, se mergea pe bază de dosar, întocmit cu avizul U.T.C. – partid judeţean.

Unde era competenţa, unde era corectitudinea la examene? Au fost ofiţeri ca Vişinescu, ce aveau doar o şcoală de ofiţeri de doi ani, echivalată cu liceul şi apoi au urmat (de formă) şi Academia Militară, iar pe această bază au pensii mari, chiar mai mari decât profesorii universitari din perioada respectivă.

Este de necrezut cum un fost activist de la Olt, cu patru clase primare, a trecut liceul, a urmat cursurile Univestităţii de partid „Ştefan Gheorghiu”, iar în 1989 ajunsese profesor. E drept, şcoala românească a dat şi savanţi, dar şi asemenea diplomaţi şi activişti cu pensii mari…

„Unde eşti tu, Ţepeş, Doamne?”

Prof. Ion Ceauşu – Slatina, Olt

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.