Pentru Ion Anuţa, poezia este o stare de spirit, un mod de a-şi exprima puncte de vedere într-o societate sufocată de proza scurtă şi emanaţiile gândirii celor ce se consideră analiştii clipei. A celor pregătiţi în… economie, politică şi sport.
Dacă în numerele anterioare ale Ziarului de Olt, Ion Anuţa a militat prin versul său pentru o societate normală, pentru lege, acolo unde trebuie să fie lege şi nu fărădelege, de data asta, rândurile de faţă privesc altceva: femeia de lângă fiecare bărbat, dispus să-şi asume existenţa sa, raportată la partenera de viaţă.
Versurile sale sunt cu atât mai surprinzătoare cu cât vin dinspre un om normal, ocupat, în viaţa de zi cu zi, cu altceva decât poezia în sine. Dar, poate şi de aici vine frumuseţea naturală a scrierilor sale…
Amăgitoarele femei
I.
Erai femeie, eu, bărbat,
Şi uite-aşa m-ai încurcat,
Dintr-o-ntâmplare!
Credeam, greşit, că-n viaţa mea
Pe nimeni nu voi mai băga
Dar lumea-i mare!
II.
Deşi, de mult sunt însurat,
De-acasă-s tot mereu plecat,
Ca un burlac.
N-am rezistat, m-am complăcut,
În viaţă când mi-a apărut,
Un pui de drac.
III.
Dar nu sunt primul vinovat,
Chiar lui Adam i s-a-ntâmplat.
C-o blondă-n rai!
De dragu-i a păcătuit,
Şi uite-aşa a devenit,
El, primul crai.
IV.
Părerile sunt împărţite,
De a fi crai sau om cuminte,
S-a mai vorbit.
Să stai o viaţă agăţat
Lângă-o femeie, e păcat
C-ai mai trăit.
V.
Nici ele nu-s duhovniciţe,
De se blesteam-atunci te minte,
Nu-i da crezare!
Sfinţite cum o spun, de-ar fi,
Cu cine-am mai păcătui,
Noi, sexul tare?
VI.
De faci amor cu ea în pat,
Visează-n braţe alt bărbat,
Care-o sărută.
Trăieşte dublu aventura,
Nu ea, bărbatu-i totdeauna,
Cu mintea scurtă.
VII.
E mai şireată ca o vulpe,
Ea drumul vieţii-l întrerupe,
La un bărbat.
Ce se credea de neclintit,
În plasă prins, l-a ameţit,
C-un sărutat.
VIII.
Politica în orice ţară,
Ba chiar la scară planetară,
O fac tot ele.
Bărbaţii sunt doar de decor,
Ei sunt trompeta doamnelor,
Şi n-au putere.
IX.
Moda-i de mult, nu e de ieri,
Ea s-a purtat la egipteni…
De-atâtea ori!
Atunci, consoartele regale
Urcau în rangul cel mai mare,
De faraoni.
X.
Femeile-s încântătoare,
Dar gena lor de amazoane,
Mereu e vie.
La nivel mic sau nivel mare,
Conduc discret din budoare,
Prin viclenie!
XI.
Dacă nu credeţi, rog priviţi!
Cum guvernanţi-ncremeniţi,
În faţa lor
Secretul ţării l-au vândut,
Pe-o aventură, pe un sărut,
Sau pe-un amor!
ION ANUŢA – Slatina, Olt
06.07.2015,
