Din păcate, piața construcțiilor din Olt n-a putut să cunoască o dezvoltare sănătoasă. Povestea cred că nici nu putea fi altfel. Suntem într-o zonă săracă a României, iar dacă nu ne plasăm încă pe ultimul loc, ne ajută Botoșaniul, Suceava… județe unde e puțin mai groasă ca la noi.
În aceste condiții, haideți să fim realiști și să recunoaștem: ponderea operelor edilitare în zona privată e mică. Iar dacă vrei să te dezvolți, să te afirmi în acest domeniu, trebuie să lucrezi cu statul. Iar la stat, păcatul e de… 10%, într-un caz fericit, onorabil, unde, dacă se convine pe această valoare, chiar totul este în regulă. E acel secret cunoscut de toată lumea, ce s-o ascundem după deget. Nu folosește nimănui excesul de pudoare și discursurile despre moralitate în relațiile vinovate dintre anteprenori și ordonatorii publici de credite. Poate e un cerc vicios, unde așa a fost să fie. Asta e lumea…
Însă, ca o formă de protest împotriva celor de mai sus, ca o excepție de la regulă, dar care o confirmă pe aceasta, în această piață bolnavă reușește să se mențină, să se dezvolte și să fie în relații corecte cu sistemul, împotriva practicilor consacrate, Dumitru Ghidănac. Omul din spatele mărcii locale ROLMIS.
Nu a greșit atunci când, sintetizând afacerea în sine, din perspectiva planurilor de viitor, a notat undeva, sub lista de priorități, afacerile cu bugetele locale, chiar dacă alții au făcut și fac mai departe bani mulți din așa ceva. Astăzi, incredibil dar adevărat, Ghidănac lucrează, aproape exclusiv, pentru piața privată. O piață unde e un alt standard de exigență, unde de la termenele de plată până la condițiile de eligibilitate, totul e altfel. Ca într-o altă lume.
Ideea acestor rânduri a venit luni, 8 iunie 2015, în incinta noii capacități de producție de la fabrica de țevi, acolo unde, și asta trebuie spus, pentru că e tot o performanță locală, nu neapărat subsidiară afacerii TMK, edificiul funcțional în sine, lăsând de-o parte furnizorii de utilități, servicii și echipamente, a fost asigurat de ROLMIS. Iar, ce este acolo e înaltă tehnologie, să ne fie clar! O combinație între profilul tradițional de lucru al fabricii în sine și lumea viitorului, acolo unde nu există abateri decât în limita celor admise în… medicina neurochirurgicală.
Ei, bine, când ai un asemenea portofoliu, când vezi lumea cu un pas în fața celor care cred că întinsul unei găleți de decorativă pe o placă de polistiren e știință în sine, atunci chiar nu ai nevoie să tatonezi primari burticoși de țară, edili orășenești greu de înțeles, cărora să le propui, așa, un bacșiș individualizat, dacă acceptă pentru tine să modifice un caiet de sarcini, să propună o soluție tehnică stânjenitoare, iar la capăt de drum să iasă chestia aia de 10%. Uneori, depistată de procurori, care garantează, finalmente, un regim semideschis într-un penitenciar mai aproape de adresa din domiciliu.
Celor de pe piață, Dumitru Ghidănac le poate servi drept exemplu, dar cine are oare răbdare să construiască din aproape, pas cu pas, într-o lume unde viteza e deja o normalitate existențială?
