Astăzi, 25 mai se împlinesc două luni de când, în plenul Parlamentului, Darius Vâlcov, senator demisionar, a cerut să să voteze pentru ridicarea imunităţii sale şi, implicit, să poată fi arestat. În timp ce, în aceeaşi zi, Dan Şova era salvat de votul aceleiaşi majorităţi. Ciudată zi! Stranii întâmplări legate de, de departe, cel mai prolific ministru de Finanţe din istoria recentă a României…
Acum câteva zile, Darius Vâlcov a fost trimis în judecată pentru presupusele fapte, săvârşite de el. Un punct bonus pentru departamentul de comunicare, echipa de administrare a imaginii DNA. Profesionişti. Mai tari decât echipele de PR similare din piaţă, care lucrează pentru MegaImage, Carrefour, Dacia, CocaCola şi alte mărci de răsunet. Practic, procesul contează mai puţin. Darius Vâlcov este deja executat. Condamnarea, un fleac procedural. Şi, totuşi, nu îmi iese din cap. Este ceva care nu se leagă. Adică, omul ăsta, trebuie pedepsit pentru că a dat buzna în viaţa unor… prieteni (tragedia vieţii sale de-ai considera prieteni pe cei în cauză) şi le-a impus acestora să le trăiască mai bine. Ciudat, cum au putut să accepte ei atâţia ani atâtea umilinţe din parte „tiranului” de Vâlcov? Tot ciudat mi se pare, în povestea asta, ansamblul relaţional dedus doar pe delaţiuni. Ar fi posibl ca peste ceva vreme şi prognozata secetă a verii 2015 să fie pusă tot în sarcina lui Vâlcov. Şi altele de acest gen. Poate şi accidentul feroviar de la Fărcaşele, de dată recentă, are o legătură tot cu el.
Altfel, haideţi să uităm faptul că pretenţia de 80 de milioane de euro a fraţilor Micula, adresată statului român, a fost demontată de Vâlcov. Haideţi să dăm la o parte prima poziţie corectă a unui român aflat la masă cu Fondul Monetar Internaţional şi să aruncăm la coşul de gunoi ceea ce se întâmplă, oarecum, acum, prima revoluţie fiscală, începută în România.
Şi după ce vom face aceste lucruri, îi punem lui Vâlcov nişte cătuşe la mâini (le găsim pe aici prin provincie la… ) şi îl împuşcăm.
E bine pentru toată lumea, pentru delatori, pentru continuarea mersului fiscal în genunchi al României, pentru liniştea Fondului Monetar Internaţional.
Şi, poate, şi pentru liniştea lui Victor Ponta.
Nota autorului: Între timp, la Ministerul Fiananţelor e bine, Teodorovici s-a conformat, nu supără pe nimeni şi nici pe el nu îl caută cineva la afacerea făcută cu mama lui. O chirie cu taxă inversă. Mai departe, loteria bonurilor fiscale ce a devenit un eşec pe linie, în timp ce programul „Prima Maşină” a fost abandonat. Nu era destinat produselor auto premium oferite de marii producători… Altfel, dacă la Slatina ar avea loc alegeri parţiale anticipate pentru funcţia de primar, după ce Prina ar înţelege că trebuie să demisioneze, Vâlcov nu ar lua mai mult de 65%.
