În sala de ceremonii a Bibliotecii Judeţene Olt, a avut loc miercuri, 26 noimebrie 2014, cu ocazia naşterii dramaturgului Eugen Ionescu, un omagiu adus acestuia, cel care a inventat absurdul în dramaturgie. Slătinean, cu casa distrusă de comunişti (puţin mai jos de Muzeul Judeţean Olt vis-a-vis de fostul Motovelo), Eugen Ionescu a fugit din Slatina unde i-a fost mai bine: în Parisul din Hexagon, ţara natală a mamei sale, Tereza Ionesco. De mic avea gândiri asupra vieţii şi morţii, scria jurnale, unde protagonistă era masa sa. Însă, regimurile severe care puseseră stăpânire pe România, l-au determinat să meargă spre un loc unde drumurile erau de mătase, iar liniştea era de catifea. (George PIŢULESCU)
Omagiu cu defecţiuni tehnice şi Facebook pe iPhone
Biblioteca Judeţeană Olt a organizat, în sala de ceremonii, un scurt program omagial, format din doupă proiecţii, printre care, un film biografic (prezentare PowerPoint). Dar, când lumea fost mai dragă… sau mai plictisită, tehnologia s-a încurcat în pixeli albaştrii şi a cedat. Elevii, care conform invitaţiei, erau de la liceele C.N.V. „Nicolae Titulescu” şi elevii C.N. „Radu Greceanu”. Tinerii plictisiţi şi-au găsit îndeletniciri mai importante: navigarea pe internet şi pe paginile de socializare. Nu în cautarea de date biografice ale lui Ionescu, şi pentru a socializa, căci pentru aia sunt făcute, nu?
12, 13, 14, şi 26
Lui Eugen Ionescu îi plăcea să spună că s-a născut pe 12 noiembrie, Securitatea l-a trecut în documente cu 14 noimebrie 1909, ca dată de naştere, iar biografia sa, una extrem de neclară, arată datele de 13, uneori, şi 26, dată la care îl tot sărbătorim şi nu ştim de ce.
Municipiul Eugen Ionescu, judeţul Olt
Francezul Eugène Ionesco, mai pe româneşte Eugen Ionescu, s-a născut în Slatina, la (12, 13, 14) 16 noiembrie 1909 şi a decedat la Paris, pe 28 martie 1994. Dramaturgul a aabsolvirt liceului „Sf. Sava” din Bucureşti, apoi urmează cursurile Facultăţii de Filologie, secţia literatură franceză. După satisfacerea serviciului militar este numit profesor de limbă franceză, mai întâi la o şcoală generală din Cernavodă, apoi la Curtea de Argeş, pentru a reveni în Bucureşti la Seminarul Central. Dumitru Caracostea, serviabil faţă de Legionari, îl introduce pe Ionescu, cel care s-a supărat cu mai toţi prietenii pe tema legionarilor, în diplomaţie. Acesta refuză să se mai întoarcă în România.
Slatina, aşezare veche, de pe vremea dacilor şi mai înainte, târg, comună, comună urbană, oraş, municipiu, poate suporta o modificare de nume: Municipiul Eugen Ionescu. Urbea noastră deţine: una bucată placă pe blocul care se află pe pământul pe care s-a aflat casa dramaturgului; una bucată parc cu numele lui; una bucată statuie reprezentându-l pe acesta; una bucată şcoală cu numele acestuia; una bucată Centru Cultural cu numele acestuia; una bucată statuie cu două busturi, puţin absurdă; una bucată cartier şi una bucată festival anual, dedicat lui. Şi câte or mai fi şi nu avem noi habar de ele. Căci, municipalitatea l-a ridicat la rang de unică personalitate a urbei. Uitând de Ionaşcu, cel care şi-a lăsat averea oraşului, iar din banii lui s-au făcut: una bucată Catedrală, cea din partea de jos a oraşului, nu ne referim la şantiere, construită pe locul unde a fost prima biserică, ce se afla în curtea acestuia; una bucată şcoală de băieţi, în prezent, în administraţia Casei Corpului Didactic Olt, care a demarat ample lucrări de reabilitare, lucru de felicitat şi una bucată spital, care se afla pe locul pe care se află acum Ambulatoriul Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina. Să nu mai punem la socoteală alte acte caritabile ale distinsului boier. Ionaşcu beneficiază doar de o stradă care-i poartă numele. În curtea Spitalului Judeţean, se află un bust al lui Ionaşcu, care stă cu faţa către spital şi cu spatele către oraş. Şi lista personalităţilor şi oamenilor de bine e lungă. Prea mult Eugen Ionescu la Slatina. Temă de gândire pentru minicipalitate.
