Acasă Actualitate Iohannis, iubire interzisă

Iohannis, iubire interzisă

145
Câteva zile ne despart de sfârşitul agoniei: cea mai încărcată, cea mai nebună, cea mai disperată campanie electorală. Epilogul său şi al analizei de faţă vine precoce: a-l vota pe Iohannis e comparabil cu a te căsători cu fata visurilor tale. Dar fata asta are o mare problemă. Familia. E de neam prost. E o căsnicie pe care nu ţi-o poţi asuma. Numai gândindu-te că vei locui în aceeaşi casă cu părinţii săi. Că după nuntă, mama-soacră o să vă numere banii din doi în doi, iar socrul o să vi-i fure în noaptea nunţii, de sub saltea. Salteaua pe care tu îţi consumi iubirea. Bun, ai putea să fugi cu ea în lume. Distanţa, probabil, ar face-o mai rece faţă de tine şi mai gânditoare la ai săi. Dar nici nu se pune problema, pentru că ea nu vrea. Ea te vrea pe tine, dar dacă o iei, intră în viaţă ta cu toată familia. Şi nu vrei să ştii cât de cicălitori sunt. Nu vrei să simţi cum îţi vor dispărea primii 25%. Nici nu vrei să te gândeşti că sporul de muncitor, intelectual, om serios şi implicat, 50%, va fi trimis la puşculiţa părinţilor fetei, că de, e criză şi trebuie să trăiască şi ei. În fiecare zi de intelectual amărât îl vei purta în cârcă pe tata-socru. Iar când o să-ţi verifici cardul, la ATM va fi soacră-ta, să-ţi numere banii şi să-ţi ia 16%.
Revenindu-ne din subtil, situaţia stă în felul următor: pe 16 noiembrie trebuie să dăm un vot. Cei mai implicaţi dintre noi au început deja să ne abordeze. ”Cu cine votezi? Nu-i aşa că votezi cu ăla?” Nu ştiu. Nu ştiu ce vreau de la viaţa asta. Oameni buni, nu mă mai agasaţi! Nu ştiu ce caut eu în viaţa mea. V-aş da-o vouă şi aş pleca. Aşa îmi vine. Luaţi-o voi! Luaţi-mi şi votul! Luaţi-mi 16%. Sau 50%. Sau, mai bine, luaţi-mi tot, oricum nu-mi pasă. Nu mai dau 2 bani pe voi, pe mine, pe viaţă. Pe vot n-am dat niciodată. Mi-aţi luat tot, ce vă mai pasă de-un amărât de vot? Unul pe care oricum îl bifaţi voi, dacă nu mă prezint. Vă dau de acum CNP-ul: 1900528…..
Mai multe guverne au început să ia măsuri de austeritate. Probabil le vom primi şi noi, după 1 ianuarie. Să fie primite!
La fel de primiţi vor fi şi liderii locali, care abia aşteaptă să aibă puterea. Pe munca noastră. Pe energia celor care le lipesc afişele. Pe spatele celor care îşi tocesc pantofii la defilările partidului. Pe spumele celor care luptă pentru un ideal. Pe votul nostru.
Ar fi cazul să fim eroii noştri. Să ne luăm lumea în piept şi să nu mai stăm să cerem de la unul şi de la altul. Să ne punem în slujba celor care ne merită cu adevărat. Şi să ne dăm sentimentele unora care nu ne promit nimic în schimb. Nu am nevoie de sloganuri goale, am nevoie de oameni în care să cred. Am nevoie de feţe noi, nu de oameni cu mască peste mască. Şi în orice caz, nu am nevoie de oameni care să îmi ofere servicii pentru că am fost servilul de serviciu sau că am pontat acţiunile lor. Să fim serioşi! Toţi vor ceva de la noi.
Şi partea proastă e că oricum va fi, binele e departe. Dar dacă stai să analizezi, mulţi vor împărtăşi greul cu tine. Pentru că mulţi vor pica de la înălţime, li se vor prăbuşi imperiile şi vor ajunge preşedinţi de carton, mai puţin şefi chiar şi decât şeful gunoierilor.
Multe capre ale vecinilor se vor îmbolnăvi după 16 noiembrie. Foarte mulţi o merită. Şi ar fi bine pentru sănătatea neamului nostru, să îi şi doară. Să nu aibă altă cale de scăpare decât reprofilarea. Să schimbe haina de firma pe una second, maşină germană pe una autohtonă şi trabucul, pe „Carpaţi”. De ce? Pentru că prea mult am avut noi de suferit din cauza unora care s-au ridicat ca uleiul deasupra apei ca să ne arate că alternativa la rău e infernul, indolenţa şi nesimţirea. Când au avut puterea, s-au închis în birouri şi şi-au făcut icoane cu faţa lor. Icoane pe care să le pupe ordinării care veneau să dea mâna cu ei. Şi eram mii pe la uşi. Tineri care voiau să aibă ocazia să schimbe ceva pentru ţara lor. Tineri care au crescut printre legende despre români care nu aveau nimic de pierdut atunci când luptau pentru semenii lor. Tineri care aspiră la a deveni un rând în cartea de istorie.
Mulţumim pentru tot! După aceşti ultimi ani în care am crezut că vom continua legenda eroilor noştri, astăzi dăm foc cărţilor de istorie şi ne închidem în „A fost odată…”. PDL-ul a tăiat, Antonescu s-a culcat!
 
Noapte bună!
 
prof. Laurenţiu Gabriel Pătraşcu

2 COMENTARII

  1. imi pare rau , dar teoria dvs nu prea sta in picioare ,deoarece daca imi iubesc sotia cu ea fac casa ,iar regulile casei mele , tot ce construiesc cu ea si lucrurile sunt bine facute , le arat si le explic si familiei din care face parte sotia , daca intelege este foarte bine daca nu , nu au ce cauta in luarea de decizii din cadrul familiei pe care am format-o prin casatorie ,care ne aduc prosperitate .Deci accepti sa fie bine , atunci traim impreuna , in caz contrar NU TE ATINGI DE FAMILIA MEA .
    Dupa teoria dvs 90% dintre romani nu s-ar mai casatori ,deoarece in tara noastra se aplica proverbul ” cate bordeie ,atate obiceie „

  2. Ioane, pai asta e problema cu PDL si Iohannis. Iohannis e de iubit, dar vine clanul peste voi! De parca nu-s cazuri in care femeia isi lasa sotul din cauza parintilor… Of, of…mai Ioane…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.