Acasă Interviu „Gigel Ştirbu are toate „calităţile” nonliderului de partid: e limitat, infatuat, pătimaş...

„Gigel Ştirbu are toate „calităţile” nonliderului de partid: e limitat, infatuat, pătimaş şi revanşard”

54

(autointerviu cu 7 întrebări şi cu parfum de pamflet. Autor – prof. Nicolae Draghici)

 

– „De ce, nene Anghelache?” – cum ar zice Caragiale. De ce demisia din P.N.L., domnule Nicolae Drăghici?

– Pentru că domnul Gigel Sorinel mi-a dat de înţeles deunăzi că nu mai sunt dorit în P.N.L. În 2010, la alegerile din partid, eu am fost ales, după numărul de voturi, în Biroul Judeţean ( de 30 de membri), al doilea vicepreşedinte. După demisia, în bloc, de anul trecut, Gigel Sorinel nu m-a cooptat în biroul interimar (de 15 membri), „loja lui masonică”, considerându-mă, probabil, nu destul de inteligent. Am încăput, până la urmă, în biroul judeţean lărgit, ca să aflu zilele trecute că am fot şi de acolo eliminat. S-a considerat, am înţeles, că nu am făcut faţă criteriilor de selecţie ale lui Sorinel, draconice, recunosc: a) Să ai restaurant cu vad, neapărat într-o intersecţie, şi să vinzi mulţi mici şi multă, multă bere. Ca Moisescu de la Jitaru. b) Să produci şi să vinzi multe, multe lumânări pentru morţi. Ca Florică de la Scorniceşti, supranumit în zonă „ţiganul de la pod”. c) Să fi înfipt, cel puţin o dată, „cuţitul” în spatele cui te-a făcut în viaţă om, dându-ţi o sinecură de o sută de milioane pe lună. Ca Stana de la Piatra. d) Să cunoşti doar 500 de cuvinte în limba română şi să construieşti, deseori, complementul direct cu conjuncţia „căci” (exemplu de la o Delegaţie Permanentă: „Am fost informat căci nu se munceşte în teritoriu”. Ca Bălaşa, traseistul tuciuriu nemântuit. e) Să fii absolvent de facultate la „Ia-mă, nene, cu sacoşa”, adică la I.D.D.. Ca Radu Marian de la Dobreţu. f) Să nu fii doctor în filologie şi nici membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Şi, mai ales, să nu te cheme, cumva, Drăghici!

 

 

– Ce-i reproşaţi lui Ştirbu?

– Modul „preafericit” în care a manageriat filiala noastră. În câteva luni ne-a demonstrat că are toate „calităţile” nonliderului de partid: e limitat, infatuat, pătimaş şi revanşard. Predicatorul de la Roşieni (atenţie, n-am zis „Gânditorul de la Hamangia”!) a plecat la drum cu 22 de primari (cel mai mare scor obţinut vreodată de P.N.L. Olt!) şi a mai rămas azi cu 5: trei titulari (Dobriţa de la Mihăeşti, Dobre de la Ghimpeţeni şi Negrilă de la Traianu – primari de toată isprava, aducând, de fiecare dată, toate voturile pentru P.N.L.) şi două rezerve: Ciocan („sculă de Osica” cum s-a prezentat el, pleznind de inteligenţă şi de umor, la prima şedinţă a Adunării Eparhiale a Episcopiei, siderându-l pe Preasfinţitul Sebastian – am fost de faţă, Dumnezeu mi-e martor!) şi Spiridon de la Urzica (ipochimen de o calitate îndoielnică). De altfel, în ani (dar cel mai mult în mandatul lui Gigel Sorinel, care ne-a urmărit, unul câte unul, pe toţi cei din echipa lui Ciugulea) P.N.L. a eliminat toţi oamenii cu carte adevărată, făcută la timpul ei: Carol Kovacs, Gabriel Brătucu, Fane Gherghina, Florian Dumitrescu, Viorel Dumitrescu, Şerban Cernat, Cristi Bircea, Mircea Argeşeanu etc. Aşa încât, la ora la care vorbim, P.N.L. Olt e confiscat de golani, cei mai mulţi cu facultate făcută la „apelul de seară”. De aceea, azi, schimbând termenul de definit din strigătul unui filozof (nu mă îndoiesc că Gigel Sorinel îi ştie numele…) aş putea striga şi eu: La Olt P.N.L.-ul e mort! Singura armă politică (şi aceea, rareori, redutabilă) a lui Ştirbu e articolul de presă comandat şi plătit. Eu am căzut definitiv din mitul lui Crin Antonescu în ziua în care l-a numit pe GIgel Ministru al Culturii. Atunci mi-am dat seama că Antonescu are un handicap, fatal unui lider de partid: nu se pricepe la oameni (nu e de mirare că în ultima vreme vorbeşte numai de trădători…). Iar pe Ştirbu îl pot asigura că peste 50 de ani, cu toată deputăţia şi cu tot ministeriatul lui efemer, istoria sacră a P.N.L. îl va reţine doar ca pe o simplă fumigenă… Totuşi, ceva din viitor trebuie să fi simţit el, fiindcă alaltăieri, la lansarea candidaturii lui Johannis, toţi din trena acestuia erau festiv înbrăcaţi, singur Ştirbu era îmbrăcat de exil şi de băjenie…

 

 

– Încotro, domnule Drăghici? La „liberalii” lui Tăriceanu?

– Nu, nicidecum. În primul rând, pentru că la Olt filiala s-a născut moartă, fiind confidenţială din punct de vedere numeric: 4 membri (2 masculi fără snagă şi 2 femei neistovite), care încap toţi într-un Trabant, rămânând un loc vacant în picioare, pentru cel cu frâna, direct prin podea: Ciugulea şi Codan, Dida şi Ileana. Luaţi împreună: mică corabia, impotenţi cârmacii, sexoase marinarele! Luaţi separat: Ciugulea este un mutant politic, cu un viciu funciar fundamental: incoerenţa patologică. Viciu letal pentru un lider de partid, primul care livrează celorlalţi, inclusiv alegătorilor, mesajele de la Centru. Dar „dracul” lui Ciugulea nu e atât de negru ca al lui Ştirbu. Îi reproşez, totuşi, lipsa de solidaritate (resimţită şi de mine, de multe ori…) el urmărindu-şi, totdeauna, prioritar, propriile interese. Codan, alt mutant politic, e un incult şi un grobian cu resturi schizoide de pe vremea când era „tablagiu” pe la Timişoara: el crede şi acum că organizaţia de partid e o cazarmă bună doar de călărit, iar colegii de partid, nişte soldaţi tembeli, arzând de nerăbdare „să-i alinte” şeful, înjurîndu-i „de dulce” şi de mamă, aplicându-le, totodată, tandru, palme peste ochi, şuturi în fund şi picioare la moştenitori. Dida e o troglodită. Toată „metafizica” ei se reduce la „formula carteziană”: „Sunt proastă, deci m-am dat dracu’!”, cu varianta decrepită, pentru a doua ei parte: „Fir-aş a dracu’!” De Ileana Ghiţă, separat, nu m-aş lega, fiindcă o dată în viaţă mi-a făcut un bine, şi lucrul acesta nu trebuie niciodată uitat. În al doilea rând, nu am fost de acord cu gestul lui Tăriceanu. Trebuia să aştepte să treacă europarlamentarele. Era limpede că el va prelua partidul, după demisia inevitabilă a lui Antonescu. Or, el a cedat şantajului lui Ponta, acceptând preşedinţia Senatului, ca să-i arate, probabil, nevestei lui tinere că e (încă!) bărbat de Stat în pat… De altfel, eu nu am agreat, de la început, nici ideea de A.C.L., adică o alianţă cu un partid care, atunci când a fost la guvernare, a nenorocit România. Mărturisesc că în ultimele 2 luni am făcut multe exerciţii de imaginaţie, dar în niciunul dintre ele nu m-am putut vedea în viitor, urcând pe scenă, cum o făceam de 15 ani în PNL, ca să strig, până la nevroză: RO-BER-TA! RO-BER-TA!

 

 

– Atunci, la „Putere”, la P.S.D., ca fostul prefect liberal, Cătălin Rotea?

– Nu, nici acolo. Pentru că eu aparţin altei generaţii, cu repere şi principii. Generaţia tânără de azi e deja manelizată şi oportunistă: Rotea e arhetipul ei (reşapat deunăzi pe o sinecură, într-un minister bănos…). În altă ordine de idei, eu consider P.S.D.-ul o prelungire a comunismului în România. Încă! Or, eu nu am fost membru de partid în facultate, deşi am condus resortul cultural la nivelul universităţii. Mi s-a făcut dosar de intrare în P.C.R., dar, în ultimul moment, am refuzat să merg la şedinţa de validare. Din ziua aceea am fost considerat „un elemet periculos”. Am pierdut o bursă de studii în Franţa şi cele 50 de sutimi la media de repartiţie guvernamentală (dar eu nu am fost afectat, am vrut să obţin Slatina şi post la liceu, şi asta am obţinut). Am terminat facultatea cu 9,87 (nu e o laudă – la filologie sunt, de regulă, note foarte mari, fiindcă fetele sunt majoritare, tocilare patentate: când luau o notă de 8, erau în doliu!) Ceea ce am admirat eu totdeanua la P.S.D. e modul în care sunt trataţi traseiştii politici: li se oferă o sinecură, dar când e vorba de marile candidaturi (pentru consilul judeţean sau pentru parlament) sunt ţinuţi mereu pe tuşă, eterne rezerve sau, perpetuu, ultimii la coadă (Jenel Copilău, Andrei Iordache, domnul doctor Renică Diaconescu – un om merituos, de altfel –, Cătălin Rotea, Florian Dumitrescu etc), iar titularii sunt mereu cei străvechi în partid, pesediştii pur-sânge… Singura excepţie care întăreşte regula pare să fie Vâlcov. Pare să fie?!

 

– Şi totuşi, încotro?

– La Partidul Mişcarea Populară, fiindcă eu am fost şi voi rămâne un om „de dreapta”. Din ziua în care Antonescu a decis, golăneşte, în înţelegere cu liderii din filiale, ieşirea de la guvernare (ignorând Delegaţiile Permanente Judeţene), liderii de la Centru mă interesează mult mai puţin. Şi, de altfel, politica, la nivel local, se face în echipă, pe mize şi pe simpatii personale. Filiala de la Olt e condusă azi de unul dintre foştii mei elevi favoriţi, Marian Vasile, primarul de la Studina, care a botezat toate uliţele satului cu nume de scriitori, „aşezându-şi” primăria pe strada I.L. Caragiale (subiectul tezei mele de doctorat). O fi facut-o, oare, în amintirea mea? Iată o întrebare dramatică… În concluzie, eu voi merge acolo unde sunt respectat şi apreciat la adevărata mea valoare (multă, puţină, atâta câtă e!) Pe Elena Udrea am cunoscut-o fulgurant, zilele trecute, la lansarea candidaturii ei la prezidenţiale. Nu ştiu, deocamdată, cât de inteligentă e, dar, ca femeie e de o frumuseţe şi de un farmec indelebile, de o sută de ori mai mult de cum o arată „sticla” televizorului. Îl înţeleg acum perfect pe Bogdan Chirieac, care, de câte ori are prilejul (spre amuzamentul şi ironia celor din platoul televiziunilor), îşi exprimă adoraţia lui nedisimulată faţă de liderul P.M.P. Şi eu pot să spun, fără să mă ruşinez, că acum 20 de ani (cu rezervele de atunci, considerabile!) aş fi iubit-o până la neurastenie, până la dezastru, până la pierderea instinctului de autoconservare… Îmi imaginez că, dacă ar avea timp şi energii să dea mâna, până la alegerile prezidenţiale din 2 noiembrie, cu toţi bărbaţii din România, ar căştiga din primul tur Preşedinţia (învingând toate prejudecăţile unei societăţi misogine) şi ar deveni pentru ei, ceea ce a devenit Marilyn Monroe pentru toţi bărbaţii din America: visul fiecăruia…

 

– Când credeţi că România va deveni o ţară normală?

– Rămânând la personajele noastre, când politruci „gonflaţi” ca Gigel Sorinel „se vor sparge” şi se vor întoarce fie la parohie, fie la „brutărie”… Şi când semidocţi ca subinginerul Iorga (actualul şef de la Cultură!?) vor reveni în uzină, îndărăt la sudură…

 

– La final, o întrebare confidenţială: De ce faceţi politică, domnule Drăghici?

– Foarte pe scurt: Ca să nu mă conducă idioţii. Cred că e mai bine să-i conduc eu pe ei, fiindcă ştiu ce să le cer.

2 COMENTARII

  1. un partid care, atunci când a fost la guvernare, a nenorocit România.

    Udrea era, nenicule, ministru MDRT (minister cu cel mai mare buget dintre toate ministerele Romaniei). Rusinica, iti cam place sa faci pe …!

  2. Nespalatul asta de Draghici dadea tarcoale la UNPR.Dupa ce Toma l-a trimis sa invete sa vorbeasca,pentru ca idiotul asta iuruie ca o moara stricata,jegul a gasit un loc liber la Pmp,la lautarul Vasile,semidoct ca si el….Lipsit de scrupule ,comunist si turnator la Secu,Draghici e numai bun pentru PMP,CA SA-I FACA PANTOFII LUI BOBES.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here