Interviu cu senatorul Ion Toma – vicepreşedintele UNPR, preşedintele Filialei Olt
Mai sunt câteva zile peste cele două luni rămase până la alegerile prezidenţiale de anul acesta. Românii sunt chemaţi din nou la urne, să voteze un şef de stat care să asigure un climat social pozitiv, într-o periodă când aşteptările populaţiei de la oamenii politici par a fi epuizate. Numărul celor care au pierdut încrederea în miracole şi soluţii salvatoare, oferite de alţii, a scăzut vertiginos. Poate fi un semn spre normalitate, dar, în acelaşi timp, poate fi catalogat drept un indiciu al lipsei totale de încredere, manifestată de o naţiune debusolată. Un candidat pe stânga – Victor Ponta, o pleiadă de nume înscrise pe partea dreaptă. Deja electorii sunt împărţiţi în două tabere majore raportate la indicatorii umani arătaţi mai sus. Mai departe, chiar şi pe partea dreaptă e o luptă între cei de acolo, în ideea faptului recunoscut unanim că numai unul va merge spre confruntarea finală, în turul al doilea, când se poate aproape orice…
Pe seama acestei confruntări aşteptate şi nu numai, senatorul Ion Toma, vicepreşedinte al Uniunii Naţionale pentru Progresul României, preşedintele filialei Olt a aceluiaşi partid, emite o serie de poziţii drept răspunsuri sub forma unui interviu acceptat la sfârşit de vacanţă.
– Domnule senator, alegerile prezidenţiale sunt o confruntare între stânga şi dreapta?
– Paradoxal, dacă până acum aş fi militat exclusiv pe ideea că bătălia pentru fotoliul de preşedinte al României este una între oameni şi mai puţin între partide, de data asta, în premieră după 1989, cred că avem şi o componentă importantă a aspectului ideologic. Victor Ponta este identificat, exclusiv în unele cercuri, ca un om de stânga, atrăgând în consecinţă voturi, în timp ce, ceilalţi contracandidaţi, se poziţionează insistent ca reprezentanţi ai dreptei. Poate nu există în această competiţie acel tip de candidat providenţial, care să pună în plan secund partidul care-l susţine, grupurile de interese din spatele său. Mă opresc aici, pentru că la un moment dat această abordare trebuie făcută de un sociolog detaşat. Sunt om politic, iar, oricât de mult aş vrea, risc să deformez un răspuns echidistant.
– Victor Ponta – preşedinte, susţinut de UNPR?
– Astăzi, candidatul stângii, susţinut declarat şi de UNPR are prima opţiune, iar asta vine şi pe fondul aşteptărilor românilor de la un viitor şef al statului. Naţiunea vrea altceva decât profilul actualului preşedinte. După aproape un sfert de secol de zbucium democratic, cred că preşedintele nu mai este perceput ca un artist de prim-plan, drept cel care face şi desface. Se caută o altă componentă, iar până acum Victor Ponta corespunde acestei aşteptări. O spun eu, dar sunt susţinut puternic de toate sondajele de opinie făcute şi de prietenii şi de neprietenii stângii din această ţară.
– Avem două femei candidat. Suntem un popor misogin?
– În sinteză, întrebarea dumneavoastră cuprinde o nuanţă mai amplă. Poate ceva de genul: de ce nu votează românii o femeie preşedinte? Nu, românii nu sunt porniţi instinctual împotriva accesului femeii în funcţii de conducere. Uitaţi-vă la componenţa actualului guvern, unde le veţi găsi pe Ioana Petrescu, pe Rovana Plumb, pentru a vă da doar două nume din femeile aflate pe poziţii cheie în structuri executive! Mai mult, în fruntea celui mai mare contribuabil la bugetul de stat – PETROM, este tot o femeie: distinsa Mariana Gheorghe. Nu aici e problema. Haideţi să o căutăm în altă parte! Cred că cele două la care faceţi vorbire: Elena Udrea şi Monica Macovei, sunt puternic ataşate de imaginea actualului preşedinte, Traian Băsescu. Într-un punct, sau poate chiar în mai multe, destinul lor public a fost puternic asociat cu ceea ce românii acum nu mai vor: un preşedinte de stat de genul aflat la sfârşit de mandat. Poate peste ani, după o reevaluare, vom avea alte indicii faţă de intenţia de vot.
– Klaus Johannis – un neamţ preşedinte pentru România…
– Aţi căzut deja în capcana comunicatorilor din jurul lui Klaus Johannis. În primul rând, omul acesta este român ca mine, ca şi dumneavoastră, iar dacă ne vom căuta fiecare strămoşii o să aflăm că cine ştie de pe unde ne tragem. Paradoxal, la o privire mai atentă îl veţi vedea pe candidatul celor de la PNL drept un discipol al lui Traian Băsescu. Căutaţi-i temele de campanie ale actualului preşedinte din 2004 şi veţi găsi o seamă de răspunsuri la ceea ce vă sugerez eu acum! Chiar dacă, atât Băsescu, cât şi Blaga şi-au declarat despărţire veşnică, aşa ceva nu este posibil. Au prea multe în comun pentru a proclama această stare. Mai mult, astăzi Traian Băsescu face politici publice mascate, dar menite să-l susţină pe Klaus Johannis. Fiţi puţin mai atenţi pe ce mesaje transmit cei doi. Încercaţi să le legaţi şi veţi avea surpriza că se potrivesc al naibi de bine. La acest nivel nu există coincidenţe!
– Nominalizarea lui Darius Vâlcov pentru postul de ministru al Bugetului. Vă bucură?
– Aici nu e vorba de sentimente în sensul arătat. De bucurie, de tristeţe… Şi dacă le ai, şi dacă nu le ai, nu foloseşte cu nimic prezenţa lor interesului public. Cred că sunt primul om din judeţul Olt care spunea deschis că Darius Vâlcov este capabil să fie, oricând, un bun ministru în Guvernul României, indiferent de numele premierului. Căutaţi prin arhivele dumneavoastră şi veţi găsi întocmai poziţia mea! Ce nu a spus nimeni până acum despre această nominalizare ţine de presiunea imensă, de aşteptările celor din teritoriu. Va fi o tragedie atunci când ministrul Vâlcov va spune unui primaqr oltean că nu poate găsi soluţii pentru problema sa. Până atunci, mă bucur sincer, că tot aţi vorbit de sentimente, de faptul că politica lui Ion Toma de acum câţiva ani, de a duce oameni la Bucureşti, este continuată şi cu senatorul Darius Vâlcov. Sper să nu ne oprim aici! Tot aşa cum sper că cei de acolo vor pune Oltul pe harta României prospere!
– Face ceea ce trebuie actualul guvern pentru bunăstarea românilor?
– Dacă noi, cei de la UNPR susţinem astăzi candidatura lui Victor Ponta înseamnă că am evaluat situaţia şi corect optăm pentru cine este capabil să susţină bunăstarea şi progresul fiecărui român în parte. O ţară bogată, cu oameni cu nevoi peste aşteptări, nu poate funcţiona. Se lucrează corect, iar oamenii nu se simt singuri. Îl vedem, de fiecare dată, atunci când situaţia o cere, pe ministrul de Interne, preşedintele UNPR Gabriel Oprea, lângă oamenii aflaţi în dificultate. Face acest lucru nu pentru imagine, v-aţi convins deja. Este acel sentiment al datoriei asumate, iar asta se regăseşte şi în dreptul altor responsabili din arcul guvernamental. Avem o reducere vizibilă a TVA-ului la pâine, proiectul reducerii CAS-ului este iminent aplicabil, şi vă spun asta pentru a regăsi împreună câteva din elementele componente ale agendei guvernamentale. Şi nu ne oprim aici…
– Există, totuşi, şi o masă critică de primari nemulţumiţi de fondurile alocate proiectelor locale.
– Unele cazuri sunt îndreptăţite. Nu cred că nu pot exista situaţii de acest gen. În alte speţe, cred, şi-mi asum acest lucru, avem de a face cu o criză puternică de comunicare. Sunt edili care nu au accesat nici un proiect pe fonduri europene şi vor totul de la guvern. Sunt alţii, puţin neatenţi la ordinea priorităţilor. Nu schimb scaunele din căminul cutural, în timp ce, prin acoperişul făcut praf, plouă în sală! În ansamblu, corectez poziţia dumneavoastră: nu există o masă critică de primari nemulţumiţi, ci doar unele situaţii izolate în care, până la bani, trebuie căutat dialogul.
– Vor veni românii la vot?
– Absenteismul este o stare pe care societatea politică o analizează de fiecare dată. Nu mai trebuie să-l punem pe seama neîncrederii în oferta electorală a momentului. Pur şi simplu, sunt oameni care nu vor să vină la vot, iar astăzi nu te poţi opune voinţei individului, raportată la chestiunea enunţată mai sus. Nu suntem, totuşi, pregătiţi pentru a impune votul obligatoriu. E o lege de luat în seamă, dar mai înainte cred că ar trebui să ne gândim la impozitarea progresivă a marilor averi. E un proiect al nostru, al celor de la UNPR, care se aşază foarte bine pe situaţia actuală a ţării.
– Ce câştigă oltenii cu Victor Ponta preşedinte?
– Chiar dacă un şef de stat nu realizează direct, prin dispoziţia sa drumuri, Victor Ponta preşedinte poate oferi un cec în alb pentru marile proiecte de infrastructură aşteptate de locuitorii judeţului Olt. Când faci o jumătate de oră să tranzitezi un drum european de doi kilometri prin centrul Balşului, când Slatina este una dintre puţinele capitale reşedinţă de judeţ fără şosea de centură, nu poţi vorbi de investiţii noi, de locuri de muncă, de plus-valoare, cât şi de o schimbare totală în bine a calităţii vieţii locuitorilor judeţului Olt. Cea mai bună ofertă pentru realizarea acestor obiective se cuplează astăzi peste cea făcută românilor de Victor Ponta – candidatul susţinut de UNPR pentru funcţia de preşedinte al României…
