Georghe Geantă, sociolog la bază, intră în casele oamenilor prin cartea sa, spre a le povesti mai mult şi mai interesant decât o făceau drumeţii în romanul-povestire în ramă a lui Sadoveanu, „Hanul Ancuţei”. Cartea are puterea de a te face personaj în povestirile lui Gheorghe Geantă. Opera sa este un roman, o monografie personală a judeţului Olt, o colecţie de povestiri pline de aventură. Într-o bibliotecă plină cu cărţile lui Jules Verne sau ale lui Ion Creangă, opera epică a lui Gheorghe Geantă este arhisuficientă, singură în acele rafturi. (George PIŢULESCU)
„Totul curge”
Cartea se deschide cu o dedicaţie a autorului către nepoata sa, Alexandra Maria, urmat de „Cuvânt înainte”, autor Dumitru Sârghie – ziarist. Aici, ziaristul spune că titlul cărţii este intitulat sugestiv „Panta Rei”– „totul curge”- fiind, de fapt, o ediţie revăzută şi consistent adăugită a cărţii lui de debut, intitulată „Eterna regăsire”. Carte ce a lăsat în urma ei o impresie frumoasă – „ca o rază de lumină în penumbră – ce coborâse, paradoxal, deasupra literaturii de la Olt, după anul 2000“. „Panta Rei“ este o carte alcătuită din mai multe capitole. Este o lucrare de document şi literatură, „o carte în care se poate regăsi orice român de bună credinţă”.
Urmează, „Din partea autorului”, în care Gheorghe Geantă menţionează că nu este o autobiografie romanţată, aşa cum pare la prima vedere. Povestirile scrise sunt inspirate din propria experienţă de viaţă, fapte şi întâmplări, coroborate cu elemente de ficţiune. Cartea cuprinde 10 povestiri. Prima – „Întâlnirea” – ce îl are ca personaj pe Tudor Niţu, un cunoscut al autorului şi un om de neuitat. Pentru autor, Tudor Niţu este un cumpătat, prudent în condus maşina, iar în povestirea sa, aminteşte de o tânără luată la ocazie, o ziaristă care-şi povesteşte viaţa. „Satul”, un alt capitol – Pe hartă, oficial, se chema Pleaşov, dar oamenii mai în vârstă îi spuneau Şopie, de fapt, este satul de obârşie al autorului, descriind satul cu „oamenii lui săraci”, inclusiv casa bătrânească cu dependinţe cu tot, cu micile lor îndeletniciri. Sunt descrise şi costumele lor populare şi cotidiene.
„Aproape de aerodrom”, aminteşte de tatăl lui încadrat în armată ca subofiţer la Aviaţie, perioadă în care autorul şi-a petrecut copilăria, adolescenţa şi o parte din prima tinereţe printre aviatori, pe care i-a considerat oameni puternici, de caracter, contribuind esenţial la formarea lui ca om. Acest capitol are mai multe subcapitole: „Satul din Câmpia Bărăganului”, în care descrie satul Ianca de Brăila, unde, aşa cum spune autorul, „se făcuseră deja două aerodromuri militare: primul la Ianca de Brăila şi al doilea la Craiova“, despre care vorbeşte în subcapitolul următor, „La marginea Băniei”. Un alt subcapitol, „Pe meleagurile lui Moromete”, în care vobeşte de Siliştea-Gumeşti, un al treile aerodrom, numit de autor, în care povesteşte cum tatăl său l-a adus în vara anului 1959, imediat după ce terminsa clasa I. În subcapitolul „Cetatea Neagră”, autorul povesteşte cum, timp de două veri şi o iarnă a stat la Balaci, după care s-a mutat la Caracal. La Caracal descoperă legendele celor şapte minuni ale Caracalului. Stilul de viaţă al romănăţenilor, dar şi personalităţi ca: Radu Şerban, Virgil Carianopol şi alţii. Tot în acest subcapitol, autorul povesteşte năzdrăvăniile pe care le făcea în casa „babei”, proprietăreasa casei în care a locuit: murdărea pragul de la intrare, rupea florile din grădină etc. Alt subcapitol – „Al nouălea sat de la Dunăre”- După plecarea din Caracal, acesta se mută în „blocurile MAN”, din Deveselu, unde, în anul 1952, se construişte deja baza aeriană de la Deveselu. Acesta a fost fascinat de cadrele militare pe care le vedea zilnic, pe toată şederea lui la Deveselu. La finalul capitolului „Aproape de aerodrom”, autorul aduce un omagiu aviatorilor de la Deveselu. În penultimul capitol, „Sociolog de teren”, autorul îşi povesteşte viaţa de student la Filozofie, cu lipsurile materiale în epoca alimentaţiei raţionale, a cozilor la lapte, la pâine şi la „adidaşi”, dar şi cu succesele avute la învăţătură. Ultimul capitol „Noaptea ciomegelor“ este dedicat „morţii” comunismaului şi „naşterii” democraţiei, evenimente la care autorul este martor şi se implică.
După ce ai citit cartea, afli în mod indirect de la autor că totul este o radiografie a unor realităţi sociale din trecutul comunist simţite şi trăite de Gheorghe Geantă, de la vârsta copilăriei până la cea a maturităţii. Titlul cărţii este o inspiraţie din lucrarea filozofului antic Heraclit din Efes. „Cât adevăr! În viaţa fiecăruia dintre noi totul curge…”.
Despre autor
Gheorghe Geantă s-a născut la 28 septembrie 1951, în satul Pleaşov, comuna Râiosa (în prezent, Lunca) din Teleorman, absolvind în 1976 Facultatea de Filozofie, Secţia Sociologie de la Bucureşti. După terminarea facultăţii a urmat Şcoala Academică de Studii Postuniversitare „Traian Negrescu” – Universitatea Politehnică Bucureşti.
Între cele două volume de proză publicate, „Eterna Regăsire“ şi „Panta Rei“, a mai publicat o serie de articole pe teme profesionale şi eseistică socială. Geantă a primit, în anul 2000, premuiul al II-lea la concursul naţional de creaţie literară – proză scurtă „Dan Pavel“, organizat la Turda. Este redactor-şef adjunct la publicaţia „Slatina socială“. Este membru al Comisiei Judeţene Olt pentru Autorizarea Furnizorilor de Formare Profesională şi al Consiliului Consultativ Tipărit de la lângă ITM Olt. Este căsătorit, are doi băieţi.
