Legea 714/2003 privind partidele politice le obligă să adune, pe liste de 10 persoane, câte o sută de mii de semnături pentru candidaţii la alegeri, inclusiv cei independenţi. Şi tot aşa, la fiecare scrutin de alegeri, din 4 în 4 ani…
Spre exemplu, domnul candidat la alegerile europarlamentare Mircea Diaconu spunea că şi-a încărcat autoturismul ARO cu aceste liste şi a plecat la Biroul Electoral Central pentru a rezolva „problema”.
Păi, domnilor, să nu uităm că pentru această hârtie se taie hectare întregi de pădure! De ce atâta risipă? De ce atâta distrugere de aur verde al ţării? De ce toate aceste lucruri când totul e inutil?
Reţin că atunci, în anul 2003, s-a propus strângerea a 25 de mii de semnături, dar prin dezbateri marja s-a înmulţit cu 4 şi s-a ajuns la 100 de mii de semnături. Câţi grefieri să aibă Tribunalul Bucureşti? Oare câţi funcţionari poate avea Biroul Electoral Central pentru a fi verificate toate acele milioane de semnături? Chiar credeţi că este posibil aşa ceva? Să fim serioşi!
Aşadar, domnilor parlamentari, modificaţi legea ce duce la risipa inutilă de hârtie, chiar dacă aceasta se duce ulterior la reciclare! Un vechi proverb popular zicea: „Pac, pac, om sărac./ De ce păcăneşti, d-aia sărăceşti”.
PS. Sunt suficiente zece mii de semnături, câte cinci sute din douăzeci de judeţe, pentru înscrierea partidului, respectiv a candidaţilor la numeroasele alegeri! Stop risipei!
Prof. Ion Ceauşu – Slatina
