Acasă Actualitate Ce-aţi făcut din noi?

Ce-aţi făcut din noi?

62

V-aţi întrebat vreodată care mai e starea naţiunii? V-aţi dorit vreodată să realizaţi, să cunoaşteţi, să vedeţi vreo radiografie a românismului, a românescului? V-a dus gândul până la a estima câţi oameni buni mai sunt în cele 16,17,18 milioane?

Chiar dacă nu există statistici în sensul ăsta, neoficial foarte mulţi dintre noi sunt vicleni, hoţi, brute, parveniţi cu iz de ştabi sau „viermi” cu pretenţii de vertebrate. Poporul român a ajuns într-o stare vizibilă de degradare, fizică şi mentală, la limita imoralului, bolnav de superficialitate.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la câţi nenorociţi şi câte javre mi-a fost dat să întâlnesc până acum în viaţă, îmi vine să-mi zbor creierii cu un Kalashnikov, asta dupa ce voi fi luat cu mine pe cât mai mulţi dintre cei menţionaţi. Şi am dăcât 23 de ani, vorba inspirată a unui domn ministru…

Cel mai greu e când ai destulă minte încât să-ţi dai seama ce se petrece în jurul tău, care e direcţia şi câte obstacole vei avea de înfruntat până când vei putea ajunge, în sfârşit, să nu-ţi mai pese. Fiindcă e greu să nu-ţi pese. E aproape imposibil. De ce e imposibil? Atunci când vei ieşi pe stradă şi un român, „de-al nostru” îţi va sparge tiuga cu o caramidă, îţi vei da seama că îţi pasă. Din păcate, vei fi la mâna sorţii sau a hazardului, căci doctorul nu va avea ochi pentru gaura din cutia-ţi craniană şi nici pentru abisul din buzunar, iar preotul va avea doar credinţa (fi-va formă pozitivă pentru el, sărmanul), că din conturile tale, prin care bate vantul, vei fi pastrat acei lei pentru zile negre pe care el să ţi le lumineze, contra-cost.
Conectat la un sistem care nu a făcut altceva decât să promoveze nesiguranţa, lipsa de respect, să încurajeze hoţia şi legea junglei pe străzile oraşelor „europene”, vei avea privilegiul să afli că nu e nevoie să ieşi pe stradă ca să o păţeşti (cât să rămâi strâmb toată viaţa sau să-ţi cunoşti duhovnicul din cartier). Nu. Băieţii se pot deplasa la domiciliu şi e nevoie doar de un gând, căci timp au berechet (doar nu învaţă pentru BAC!).

„Românii tăi” sunt în stare să te linşeze pe stradă, în parc sau chiar în confortul casei tale. În altă ordine de idei, dacă tot ăţi fac o vizită să-ţi arate cât de fragilă e viaţa, ar fi frumos din partea ta să nu-i discriminezi, că te poţi alege cu o amendă usturătoare din partea organelor, competente. Bine, asta după ce ieşi din spital sau dupa ce ţi se face pomana de 6 săptămâni (ştie şi Poliţia că numai după 6 săptămâni domiciliul tău devine stabil).
E clar că românii ăştia au ajuns, nu într-o stare de dezumanizare, aşa cum spunea Dorel Vişan, cu două rânduri de tifon pe gură. Ci într-o avansată stare de ANIMALIZARE. (Că n-am găsit tifon).

Tot mai des mi se întâmplă să întâlnesc tineri de 15-16 ani, băieţi, dar mai mult fete, savurând una bucată sticlă de bere la PET, ca fetele. Unii dintre ei au chiar mai puţin de 15 ani. Mi se pare normal! Din moment ce părinţii lor (altă generaţie de primate) se uită la Antena 3, li se pare imposibil de conceput faptul că juniorii lor se leagănă incontrolabil pe străzile urbei şi că înjură ca la uşa… caravanei de rromi.
Bacalaureatul nu sunt în stare să-l treacă, pentru că mintea lor abstractă nu e capabilă de atâta concret. Dar, fireşte, sunt cei mai copii cuminţi, frumoşi şi isteţi. „Uită-te la el cât de isteţ e! Le-a cucerit pe toate fetele de pe scară! Ce să ştie proştii ăia de la Comisia de BAC?” Molfăie 2 cuvinte dintr-un vocabular de 5 şi are un IQ cât al emisiunii lui Mircea Badea. (n.n.: Bănuim că MB, persoana, poate mai mult, dar nu-l lasă Varanul).
Cum şcolile de corecţie s-au desfiinţat, societatea îi ajută pe micii infractori, criminali şi deşănţaţi, să facă practică (singurul domeniu educaţional consistent în practică) pe pielea ta. Sau pe urechile tale. Sau pe simțurile tale. Nu mai încape educaţia ta aleasă, tonele de informaţii ingurgitate în şcoală (pentru a avea carte). Nu. Din moment ce îţi sunt atacate simţurile, adică baza materială a existenţei tale, nu mai încape îndoiala că respectul faţă  de nivelul de cultură şi experienţa de viaţă (vârsta) a omului, au murit la naştere.

 Mă scuzaţi! Îmi voi personaliza tricourile, cu dictonuri sănătoase ca „Trendy/Posh/Fashionable” şi voi renunţa, odată pentru totdeauna, la „elemente subversive şi alterări ale democrației libertiniste”.

(Prof. Gabriel Laurenţiu Pătraşcu)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.