Scrisoare omagială către toţi părinţii
Stimaţi părinţi, vi se adresează respectuos şi admirativ, bunicul unic în lume, prin fapte, nu prin vorbe, al tuturor copiilor, pe dumneavoastră, implicit, considerându-vă copiii mei ascultători şi demni.
Micuţii adorabili, moştenitori şi mesageri ai strădaniilor noastre neprecupeţite trebuie trataţi corespunzător valorii lor inestimabile, cu sfinţenie şi trudă eroică! A sosit vremea ca anul acesta să fie destinat miracolelor în apărarea şi creşterea lor exemplară şi necondiţionată, începutul impunându-se, incontestabil, să-l faceţi tot dumneavoastră, prin şi mai multe dovezi eroice de dăruire totală în zidirea munţii şi sufletului lor pentru un viitor tot mai frumos, dar şi mai greu de făurit, care le va reveni.
În lumea largă, au început deja să se înfiinţeze şcoli speciale pentru părinţi, unde se însuşesc noile cerinţe ale epocii actuale, pornindu-se de la constatarea pedagogilor că până spre 20 de ani copii nu sunt vinovaţi de abaterile lor, acestea revenind familiei, şcolii, societăţii.
Bătaia cea ruptă din gard, dojana, ameninţarea şi alte pedepse, mai mult stricătoare decât reparatoare, trebuie abandonate cât mai repede, până nu şi le însuşesc şi viitorii părinţi!
Copiii sunt oglinda strădaniilor noastre. Ce-i drept, creşterea lor este cea mai grea trudă, dar şi cea mai mare fericire. Multe ţări se întrec în introducerea predării şahului în şcoli, pentru că dezvoltă cel mai mult capacitatea mintală, tot mai necesară în viitor. La noi, în satul Roşieni, comuna Dobrun, judeţul Olt, sportul de aur al minţii s-a transformat în Academie, străinii numindu-l „Capitala Şahului”, pentru că toată lumea se antrenează şi joacă şah, ceea ce reprezintă un caz unic în lume.
Dragi părinţi, nu uitaţi că de noi depinde puterea urmaşilor de a-şi făuri un viitor de aur!
Vă mulţumesc pentru înţelegere, dorindu-vă bucurii nenumărate, pe măsura iubirii prin fapte demne pentru copii!
PS. Aştept opiniile, criticile şi propunerile dumneavoastră!
Prof. Nicolae Bădiţă
Salut, colegi şcolari şahişti!
Vă scrie o colegă de nouă ani, din clasa a IV-a, care a început să joace şah pe la doi ani, considerându-l cea mai atrăgătoare joacă.
Încă de la grădiniţă, am participat la multe concursuri, luând numai medalii de aur. Acum, am inventat bisimultanul de şah, jucând cu bunicul meu, la mai multe table de şah deodată şi mă bucur mult că se va introduce şi în ţara noastră predarea şahului în şcoli. Am aflat că noi, ştiutorii sportului minţii, vom fi plătiţi, ca instructori ai colegilor începători şi am de gând ca, din banii câştigaţi, să-mi cumpăr multe cărţi de şah ajutătoare. M-am convins că jocul minţii este cel mai frumos şi cel mai folositor pentru viitorul de aur al copiilor şi al lumii, pe care, când vom ajunge oameni luminaţi, o vom sluji cu forţe sporite…
În satul meu, Roşieni, comuna Dobrun, judeţul Olt, există un Festival Internaţional de Şah şi sper să ne întâlnim la Ediţia a 29-a, între 25-31 august, anul acesta, spre binele ţării şi al nostru!
Mira Teodora David
PS.
Şi poate n-ar strica să ştiţi că mai am doi fraţi, unul geamăn cu mine, care mă cam bate la… şah, cum oricare dintre voi poate ajunge să mă întreacă, dacă se ambiţionează! Succes!
