INTERVIU cu ILEANA GHIŢĂ,
director al Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Olt
„Îmi doresc şi cred că într-o zi un premier liberal ar putea să redea demnitatea românilor, acasă, în ţara lor!”
Prea puţine femei de la Olt înţeleg să facă politică. Poate la bază e o idee preconcepută, că această activitate ar fi apanajul exclusiv al bărbaţilor. Sau poate alte treburi pentru doamnele şi domnişoarele din viaţa noastră de zi cu zi sunt mai importante.
În cadrul acestei minorităţi, a femeilor care fac, totuşi, politică, se situează Ileana Ghiţă. Cândva preşedinte peste femeile liberale, persoană cu o vizibilitate recunoscută întocmai, astăzi, şefa de la Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Olt este un nume şi o voce autoriziată în spaţiul public oltean.
Despre liberalism, despre compromisuri în politică, despre trecut şi viitor, dialogul care urmează se vrea a fi, din partea reporterului de serviciu şi a redactorului care şi-a asumat să dea forma bună de tipar benzii de reportofon, în cele ce urmează. Cu Ileana Ghiţă…
– Vă amintiţi ziua când aţi decis să intraţi în rândurile unui partid şi pentru ce aţi făcut acest lucru la timpul respectiv?
– Cu precizie nu-mi amintesc foarte bine ziua, dar ştiu că lucrul acesta s-a întâmplat în anul 2000, iar motivul care m-a determinat să intru în PNL a fost faptul că atât fratele meu, care este preşedintele unei organizaţii locale PNL, precum şi un verişor de-al meu care era primarul unei localităţi din partea PNL, mi-au vorbit despre activitatea lor în partid, despre atmosfera din rândul liberalilor… Şi spun despre atmosferă întrucât eu aveam, recunosc, o idee preconcepută despre ceea ce înseamnă un partid şi oamenii ce fac parte din el…
– Intraţi în rândurile PNL-ului în anul de graţie 2000, atunci când stânga puternică a lui Năstase se pregătea să pună mâna pe putere timp de patru ani, întorcându-se, iată şi în clipa de faţă. Nu era mai uşor să mergeţi pe partea stângă?
– Dacă aş fi gândit şi eu ca mulţi alţii din ţara noastră, poate că da, era mult mai uşor să procedez aşa. Cu toate astea, aş vrea să nu uităm că, în 1989, poporul a hotărât ruperea de trecut, iar în opinia mea, la acea dată, (n.n. anul 2000), PSD-ul era urmaşul structurilor şi al colectivului organizatoric al PCR-ului, fapt pentru care aveam în minte reminiscenţele conducerii acelui partid şi n-am dorit să fac parte din el.
– Ce înseamnă, în opinia dumneavoastră, a fi de dreapta în anul de graţie 2013?
– Pentru mine, a fi de dreapta înseamnă a pune în centru societăţii omul, acela curajos, cu atitudine, omul ce vrea să-şi depăşească condiţia, prin pregătire profesională, prin informaţie sau dezvoltarea unei afaceri.
– L-aţi votat pe Traian Băsescu în anul 2004?
– Da, în anul 2004 l-am votat pe domnul Băsescu…
– Dar pe Mircea Geoană în anul 2009?
– În turul doi l-am votat, dar în primul tur, aşa cum era normal, mi-am votat preşedintele, Crin Antonescu.
– Şi ce a fost mai greu: în 2004, să-l votaţi pe domnul Traian Băsescu sau în anul 2009 să puneţi ştampila pe Mircea Geoană?
– Cred că în anul 2004 mi-a fost mai greu. Spun asta deoarece se petrecuse o schimbare a candidatului la preşedinţie pe care, personal, mi-e greu să o accept şi astăzi…
– Care dintre lacrimile vărsate de personalităţile publice ale ţării noastre vi se par a fi false: cele ale lui Băsescu, atunci când a plâns pe umărul lui Stolojan, luându-i locul de candidat, sau cele ale primarului general al capitalei, Sorin Oprescu, pe seama tragediei acelui copilaş sfâşiat de câinii maidanezi?
– Cu siguranţă că lacrimile lui Oprescu!
– Credeţi în lacrimile oamenilor publici?
– Uneori da. Orice individ, înainte de a fi o persoană publică, e om. După urmează calificarea sau funcţia pe care o deţine temporar.
– Mai pun o întrebare: credeţi că profesorul Crin Antonescu va fi candidat la preşedinţia ţării din partea actualei structuri, în anul 2014? Aveţi sentimentul că partenerul dumneavoastră de cursă lungă, din USL, îşi va menţine angajamentul până la capăt sau vor mai fi lacrimi vărsate şi vom avea surprize?
– Chiar dacă există unele păreri, inclusiv din partea unor colegi din PSD, conform cărora pot apărea surprize, cred că reprezentantul Uniunii Social Liberale la funcţia de preşedinte al României va fi domnul Crin Antonescu.
– Este, în clipa de faţă, USL-ul acea alternativă aşteptată şi acceptată, capabilă să-i ducă pe oameni spre un trai mai bun, în casa lor, în România?
– Da, Uniunea Social Liberală poate aduce schimbarea şi poate să-i facă pe oameni să simtă că, în sfârşit, o duc mai bine în ţara lor…
– Aveţi cunoştinţe, în cercul dumneaoastră, profesional sau personal, care să vină şi să vă spună: astăzi o duc ceva mai bine pentru că, iată, prin politicile guvernamentale şi legile care s-au dat s-au rezolvat mai multe probleme?
– Sub aspectul acesta nu aş putea să spun, pentru că, la rândul meu, mă integrez în populaţie. Poate că în decursul anilor s-au mai luat şi unele decizii nepotrivite, crezând într-o aparentă siguranţă a locului de muncă, şi mă refer aici la creditele care ulterior s-au dovedit a fi extrem de greu de achitat, iar de aici a rezultat şi cea mai mare nemulţumire a acelor salariaţi. Totuşi, din poziţia mea de director la Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Olt (AJPIS), pot spune şi altceva: în ultimul an, ca urmare a activităţii şi a reorganizării Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (ANPIS) s-au făcut economii la bugetul de stat de circa o sută de milioane de euro, prin controalele efectuate reuşindu-se trierea destinatarilor de beneficii sociale.
– Nu credeţi, totuşi, că cei care sunt scoşi din plaja beneficiarilor de diverse ajutoare de la stat, în clipa în care sunt depistaţi şi li se taie acest „drept”, devin, instinctiv, un fel de adversari ai sistemului, crezând că dacă primeau vreo câteva sute de lei pe lună nu se scufunda ţara aceasta?
– Eu cred că la ora actuală se gândeşte prea mult în cheie electorală. Cei puşi să conducă instituţii, bineînţeles şi guvernanţii, ar trebui să se gândească la elaborarea unor strategii, fără să se gândească la avantajele electorale. Dacă ne-am elibera de aceste obiceiuri, în opinia mea, lucrurile ar fi mult mai clare în România.
– S-a produs în urmă cu două-trei luni, în mijlocul verii, o schimbare la faţă a echipei liberale de la Olt. Într-un mod democratic, fără sânge, fără războaie şi cuţite înfipte pe la spate, Ioan Ciugulea a predat ştafeta deputatului Gigel Ştirbu. E bine?
– Este o realitate faptul că domnul Ioan Ciugulea a fost cel mai longeviv preşedinte de filială de partid din judeţul Olt, nu doar la PNL, ci comparativ cu oricare alt partid. Mai departe, în spirtul democratic şi în spiritul atmosferei de civilizaţie şi respect reciproc ce a existat în PNL Olt, a avut loc şi această schimbare de care tocmai aţi amintit. În ceea ce mă priveşte consider că este binevenită schimbarea, iar modul liniştit în care ea s-a produs arată întregul comportament ce caracterizează activitatea membrilor PNL din judeţul Olt.
– Alegerile europarlamentare bat şi ele la uşă. Până atunci mai e o iarnă, cam grea, ce-i drept, cu facturi ce se anunţă mari la gaze. Veţi putea, la nivel de organizaţie judeţeană să obţineţi, în competiţie cu PSD-ul, acel scor asumat de 25%, cunoscând apucăturile partenerilor dumneavoastră care nu sunt ortodoxe de fiecare dată?
– Înainte de toate aş vrea să precizez un lucru: poate că forţa Partidului Naţional Liberal, chiar dacă mulţi i-au cântat prohodul, constă în forţa fiecărui membru de partid. Conştienţi ne-am asumat procentul de 25%, luând în calcul şi forţele cu care intrăm în competiţie. Cât priveşte factura la încălzire, avem şi ultimele modificări pe care Guvernul României, prin Ministerul Muncii, le-a adus la acordarea ajutorului de încălzire, făcând în aşa fel încât un număr cât mai mare de persoane să beneficieze de ajutoare de încălzire, inclusiv consumatorii de electricitate.
– Românii au îndrăznit să o ducă bine în ţara lor pe timpul premierului Călin Popescu Tăriceanu. A fost un vis, acasă, la noi. Îndrăznim să credem că într-o bună-zi un prim-ministru de la PNL poate da demnitatea unui trai mai bun, în ţara noastră?
– Îmi doresc şi cred că într-o zi un premier liberal ar putea să redea demnitatea românilor, acasă, în ţara lor!
– În final, vin şi vă întreb: Vi se pare mai înjositor un puştan pe care îl surprindeţi că fură capacele de la roţile unor maşini din parcare sau un oarecare individ care îşi asumă prin copy-paste titlul de doctor în ştiinţe?
– Al doilea caz, în situaţia în care acel copy-paste este şi recunoscut de oamenii de ştiinţă, de organele în drept, de cei care au putere în ţara asta să decidă ce este adevărat şi ce este fals…
